România a ajuns la 18 milioane de locuitori, ca în anul 1930.
TendinÅ£a de scădere a populaÅ£iei pare de nestăvilit. În 2013, numărul bebeluÈ™ilor aduÈ™i pe lume a atins un minim istoric înregistrat după Al Doilea Război Mondial. Tudorel Andrei, preÈ™edintele Institutului NaÈ›ional de Statistică (INS), făcea public numărul bebeluÈ™ilor veniÈ›i pe lume în 2013, anunÈ›ând că asistăm la un minim istoric nu doar după RevoluÈ›ie, ci chiar după Al Doilea Război Mondial – sub 180.000. "Pentru înlocuirea populaÈ›iei la acelaÈ™i nivel ar trebui să avem 2,1 copii/femeie. Acest nivel este acum mult sub această cifră, circa 1,4".
La această catastrofă demografică au contribuit mai mulÅ£i factori obiectivi, de după 1990. În primul rând criza economică, lipsa locurilor de muncă ÅŸi veniturile scăzute, care au dus la o insecuritate mentală a familiei în societate. S-a dovedit o greÅŸeală majoră tăierea de către guvern, în 2010, a îndemnizaÅ£iilor pentru mame ÅŸi a alocaÅ£iile pentru copii, pentru economie la buget, în timp ce baronii locali ÅŸi clientela politică dădeau tunuri de miliarde de euro din veniturile statului. A fost o măsură criminală privind viitorul demografic al României, care a descurajat familiile să facă copii. O altă cauză a scăderii natalităţii în Å£ară este emigrarea. După 1990 până în prezent, circa 3 milioane de români au plecat la muncă în ţările dezvoltate din UE ÅŸi în America de Nord. Ei s-au eludat din statistica din Å£ară. Familiile de emigranÅ£i români au născut copii în străinătate, care nu au mai fost contabilizaÅ£i la naÅŸteri în România, astfel societatea românească pierzând un capital uman esenÅ£ial pentru creÅŸterea demografică ÅŸi economică viitoare. Cine ne va mai plăti taxele ÅŸi impozitele sau pensiile peste 30 de ani într-o România îmbătrânită ÅŸi depopulată? Dar scăderea natalităţii româneÅŸti nu o pun numai pe seama crizei economice ÅŸi emigrare, ci datorită, în primul rând, a crizei morale. Din egoism ÅŸi accesând hedonismul, o viaţă uÅŸoară în stil occidental, familiile de români nu mai doresc să facă copii. Bunicii ÅŸi părinÅ£ii noÅŸtri în condiÅ£ii materiale mult mai grele făceau câte trei sau patru copii, azi abia o familie mai procreează un copil sau chiar niciunul, punând la priorităţi cariera, vacanÅ£ele exotice sau o vilă cu piscină.
Multe femei îÅŸi sacrifică familia pentru carieră sau visează la vacanÅ£e exotice, fără să-ÅŸi dea seama că o femeie fără familie ÅŸi copii, după vârsta de patruzeci de ani, este neîmplinită ca mamă ÅŸi femeie, deci, în consecinţă, o ratată moral pentru societate. O femeie este realizată dacă are un soÅ£ ÅŸi minim doi copii, în rest carieră, vile ÅŸi vacanÅ£e exotice, sunt
anexecare nu aduc fericirea ÅŸi împlinirea sufletească. Calea spre fericire ÅŸi mântuire pentru o familie sunt pruncii în casă, nu cariera ÅŸi vacanÅ£ele. Egoismul este principala cauză a scăderii natalităţii la români. Egoismul este legat de lipsa de credinţă. Românii nu mai descoperă sensul adevăratei vieÅ£ii, ca ÅŸi strămoÅŸii noÅŸtri, care era familia ÅŸi pruncii numeroÅŸi, ca premisă a mântuirii.
Păcat că Biserica face puÅ£in pentru sprijinirea creÅŸterii natalităţii la români. S-a ajuns ca ÅŸi familiile de preoÅ£i ortodocÅŸi căsătoriÅ£i să facă maxim un copil. Exemplul creÅŸterii natalităţii trebuie să-l ofere, în primul rând, Biserica Ortodoxă, care trebuie să le spună în predici ÅŸi la scaunul de spovedanie românilor să facă copii, iar familiile de preoÅ£i ortodocÅŸi să aibă minim trei prunci, să nu se permită dispense în acest caz, numai din motive medicale. Familia preotului înconjurată de prunci numeroÅŸi trebuie să fie un model ÅŸi un exemplu demn de urmat pentru români.
Autor: Ionuţ Ţene
