România a ajuns la 18 milioane de locuitori, ca în anul 1930.
Tendinţa de scădere a populaţiei pare de nestăvilit. În 2013, numărul bebelușilor aduși pe lume a atins un minim istoric înregistrat după Al Doilea Război Mondial. Tudorel Andrei, președintele Institutului Național de Statistică (INS), făcea public numărul bebelușilor veniți pe lume în 2013, anunțând că asistăm la un minim istoric nu doar după Revoluție, ci chiar după Al Doilea Război Mondial – sub 180.000. "Pentru înlocuirea populației la același nivel ar trebui să avem 2,1 copii/femeie. Acest nivel este acum mult sub această cifră, circa 1,4".
La această catastrofă demografică au contribuit mai mulţi factori obiectivi, de după 1990. În primul rând criza economică, lipsa locurilor de muncă şi veniturile scăzute, care au dus la o insecuritate mentală a familiei în societate. S-a dovedit o greşeală majoră tăierea de către guvern, în 2010, a îndemnizaţiilor pentru mame şi a alocaţiile pentru copii, pentru economie la buget, în timp ce baronii locali şi clientela politică dădeau tunuri de miliarde de euro din veniturile statului. A fost o măsură criminală privind viitorul demografic al României, care a descurajat familiile să facă copii. O altă cauză a scăderii natalităţii în ţară este emigrarea. După 1990 până în prezent, circa 3 milioane de români au plecat la muncă în ţările dezvoltate din UE şi în America de Nord. Ei s-au eludat din statistica din ţară. Familiile de emigranţi români au născut copii în străinătate, care nu au mai fost contabilizaţi la naşteri în România, astfel societatea românească pierzând un capital uman esenţial pentru creşterea demografică şi economică viitoare. Cine ne va mai plăti taxele şi impozitele sau pensiile peste 30 de ani într-o România îmbătrânită şi depopulată? Dar scăderea natalităţii româneşti nu o pun numai pe seama crizei economice şi emigrare, ci datorită, în primul rând, a crizei morale. Din egoism şi accesând hedonismul, o viaţă uşoară în stil occidental, familiile de români nu mai doresc să facă copii. Bunicii şi părinţii noştri în condiţii materiale mult mai grele făceau câte trei sau patru copii, azi abia o familie mai procreează un copil sau chiar niciunul, punând la priorităţi cariera, vacanţele exotice sau o vilă cu piscină.
Multe femei îşi sacrifică familia pentru carieră sau visează la vacanţe exotice, fără să-şi dea seama că o femeie fără familie şi copii, după vârsta de patruzeci de ani, este neîmplinită ca mamă şi femeie, deci, în consecinţă, o ratată moral pentru societate. O femeie este realizată dacă are un soţ şi minim doi copii, în rest carieră, vile şi vacanţe exotice, sunt
anexecare nu aduc fericirea şi împlinirea sufletească. Calea spre fericire şi mântuire pentru o familie sunt pruncii în casă, nu cariera şi vacanţele. Egoismul este principala cauză a scăderii natalităţii la români. Egoismul este legat de lipsa de credinţă. Românii nu mai descoperă sensul adevăratei vieţii, ca şi strămoşii noştri, care era familia şi pruncii numeroşi, ca premisă a mântuirii.
Păcat că Biserica face puţin pentru sprijinirea creşterii natalităţii la români. S-a ajuns ca şi familiile de preoţi ortodocşi căsătoriţi să facă maxim un copil. Exemplul creşterii natalităţii trebuie să-l ofere, în primul rând, Biserica Ortodoxă, care trebuie să le spună în predici şi la scaunul de spovedanie românilor să facă copii, iar familiile de preoţi ortodocşi să aibă minim trei prunci, să nu se permită dispense în acest caz, numai din motive medicale. Familia preotului înconjurată de prunci numeroşi trebuie să fie un model şi un exemplu demn de urmat pentru români.
Autor: Ionuţ Ţene
