Lipovenii de la BotoÈ™ani, o comunitate care È™i-a legat strâns trecutul de dezvoltarea municipiului, au început să sărbătorească Crăciunul pe rit vechi.
Printre invitaÈ›ii de onoare la manifestările organizate la BotoÈ™ani s-a numărat È™i actorul Vlad Ivanov, el însuÈ™i lipovean, unul din cetățenii de onoare ai municipiului nostru.
De asemenea, printre invitaÈ›ii la manifestarea din Ajunul Crăciunului s-a numărat È™i primarul municipiului, Cătălin Mugurel Flutur, care a explicat că s-a bucurat de frumuseÈ›ea colindelor cântate în cor de copii.
“Am fost onorat să mă alătur, ca primar al oraÈ™ului, comunității lipovenilor botoșăneni, concitadinii noÈ™tri care sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi. Nu este prima oară când particip la tradiÈ›iile acestei comunități È™i, ca de fiecare dată, am fost impresionat de obiceiurile specifice acestei etnii, înrădăcinate de sute de ani la BotoÈ™ani. Crăciun fericit, tuturor fraÈ›ilor noÈ™tri lipoveni!”, a spus primarul Flutur.
RuÅŸii lipoveni au reprezentat pentru populaÅ£ia BotoÅŸanilor, al treilea element alogen ca număr ÅŸi vechime după armeni ÅŸi evrei. La recensământul din 1774 din Moldova, în BotoÅŸani nu era înregistrată nicio familie de ruÅŸi lipoveni însă la cel din 1832 existau deja 58 de familii (aproximativ 250 de persoane după unele surse) conduse de starostele Avacum Dascălu. Momentul stabilirii ruÅŸilor lipoveni în târgul BotoÅŸanilor trebuie plasat deci undeva pe la anul 1800.
Ca origine etnică, lipovenii fac parte din ramura ruÅŸilor din regiunea Moscovei, Donului, Volgăi, ruÅŸi ce s-au întins cu teritoriul până în Å£inuturile nordice ÅŸi chiar în Siberia.
În secolul XVIII în biserica ortodoxă rusă au apărut unele modificări impuse de Patriarhul Nicon ÅŸi Å£arul Alexei Mihailovici (tatăl lui Petru cel Mare). Reforma bisericească a dus la împărÅ£irea credincioÅŸilor ruÅŸi în două tabere: pravoslavnicii, cei care au primit modificările ÅŸi staroverii care le-au respins. După sinodul din 1656, ultimii au fost consideraÅ£i schismatici (rascolnichi) fiind prigoniÅ£i de autorităţile ruse, mergânduse până la confiscarea averilor ÅŸi arderi pe rug. Ca urmare, o parte din aceÅŸti rascolnichi s-au refugiat în pădurile nesfârÅŸite ale Rusiei de atunci alcătuite în bună parte din tei (lipa- în limba rusă) căpătând porecla de „lipavani”. AlÅ£ii s-au refugiat spre vest, stabilindu-se în Polonia, Austria, Prusia, Ţările Române, ajungând chiar ÅŸi în zona grecească sau Turcia.
În BotoÅŸani, primii lipoveni, s-au stabilit în partea de est a oraÅŸului de-a lungul pârâului Sitna (Sicna cum era denumit atunci), apropierea de o sursă de apă permiÅ£ându-le practicarea unor ocupaÅ£ii devenite apoi tradiÅ£ionale precum legumicultura.
Unii din ei cultivau cânepa pentru ulei ÅŸi frânghii, alÅ£ii erau buni negustori de peÅŸte proaspăt sau sărat, făină sau ceară de albine. Aici în partea răsăriteană a oraÅŸului ei ÅŸi-au înfiinÅ£at în câteva decenii propria mahala, cea Lipovenească.
Arhiva cadastrală a municipiului BotoÅŸani menÅ£ionează la sfârÅŸitul sec. XIX existenÅ£a chiar a unei străzi denumită UliÅ£a Lipovenimii. Numărul lor în BotoÅŸani nu a ajuns însă niciodată foarte mare, recensământul din 1930 numărând 547 de lipoveni.
Iată È™i câteva fotografii făcute ieri în sânul comunității.
