În vreme ce ministrul Sănătății, Florian Bodog, a anunţat că în România nu se pot face transplanturi de plămân în condiții de siguranță pentru pacienți, Agenţia Naţională de Transplant a fost trimisă încă o dată la Spitalul Sfânta Maria pentru a reconfirma acreditarea mai veche în domeniu. Solicitarea ar fi venit de la primarul Bucureștiului. Gabriela Firea soma autoritățile încă de anul trecut să înceapă transplantul de plămâni în România, în ciuda expertizelor care arătau că nu există condiții și specialiști pentru așa ceva. Președintele ANT, Radu Deac, reconfirmă că există o autorizație, dar refuză să precizeze când, dacă și cu cine ar putea începe transplantul pulmonar în România, scrie RFI România.
AKH a anunțat expirarea unei colaborări care nu a fost prelungită Dezbaterile publice legate de transplantul de plămân pentru pacienții din România au luat amploare zilele trecute, când ministrul Sănătății, Florian Bodog, a anunțat că spitalul vienez AKH ar fi întrerupt protocolul de colaborare cu România în mod unilateral și ilegal. Informația a fost imediat contrazisă de fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, și de Asociația Transplantaților din România, care au precizat că Viena nu a făcut decât să anunțe un lucru știut: colaborarea cu România a expirat, iar autoritățile de la București nu au înnoit-o. Relațiile dintre România și Austria în domeniul transplantului de plămân funcționau în baza unei "scrisori de intenție" semnată prin intermediul agenției europene Eurotransplant. Documentul, prelungit anul trecut în mandatul Voiculescu, expiră în martie anul acesta, lucru cunoscut de autoritățile din ambele țări.
Între timp, Direcţia de Sănătate Publică Botoşani a declanşat demersurile pentru ca o botoşăneancă de 25 de ani să beneficieze de tratament în străinătate. Tânăra a fost diagnosticată cu fibroză pulmonară idiopatică, iar în luna februarie a depus la DSP dosarul pentru a beneficia de tratament în străinătate. Cel mai probabil, tânăra va avea nevoie de un transplant pulmonar.
Nu este prima botoşăneancă ce trece prin încercările accesării unui tratament în străinătate, respectiv a unui transplant pulmonar. În 2011, Cerasela Mihovici, o tânără din Răuseni, primea fericita vestea că dosarul ei a fost acceptat de Clinica AKH din Viena. A urmat un vârtej de fericire în viaţa tinerei. A beneficiat de transplant iar viaţa ei părea că intră pe făgaşul normal. Nu pentru mult timp, însă, pentru că a contractat o bacterie care a readus-o la stadiul în care era înainte de operaţie.
Avea din nou nevoie de aparatul care să o ajute să respire, se deplasa în cărucior şi nu mai era fata plină de viaţă de după prima operaţie. A luat atunci o decizie radicală: s-a mutat cu soţul ei la Viena şi a beneficiat de un al doilea transplant, în decembrie anul trecut. Fără să mai aibă nevoie de ajutorul statului român care strâmbase din nas atunci când fata începuse să se intereseze dacă ar mai avea şansa unui al doilea transplant. Acum Cerasela e bine şi se bucură din nou de viaţă.
Ce este fibroza pulmonară idiopatică
Fibroza pulmonară idiopatică este o boală cronică rară, a cărei cauză nu se cunoaşte, ce afectează plămânii şi determină în timp cicatrizarea acestora. De obicei pacienţii acuză lipsa de aer chiar şi în condiţii de efort fizic normal, care se accentuează progresiv. Se consideră că fibroza pulmonară idiopatică este consecinţa unor micro-leziuni repetate la nivelul plămânilor, repararea anormală a acestora determinând fibrozare progresivă şi pierderea ireversibilă a funcţiei pulmonare. Fibroza pulmonară idiopatică se poate manifesta diferit la fiecare persoană.
Unii pacienţi pot manifesta doar simptome uşoare ani în şir, pe când la alţii boala poate progresa rapid. Cu toate acestea, speranţa de viaţă este, în medie, între trei şi cinci ani. Simptomele bolii nu sunt specifice, lucru care îngreunează şi mai mult procesul de diagnosticare. Cel mai frecvent însă, pacienţii se confruntă cu tusea uscată cu debut lent şi dificultăţi în respiraţie (68%) sau oboseală (28%). De asemenea, aproximativ 25% dintre pacienţi prezintă depresie clinic semnificativă. Pacienţii se confruntă şi cu o pierdere treptată a independenţei personale, care coincide cu deteriorarea stării de sănătate şi creşterea incapacităţii de a efectua activităţi cotidiene de rutină, mai ales după utilizarea oxigenoterapiei.
Foto: Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune
