de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Vremurile pe care le trăim sunt vremuri de serioasă punere la încercare a vieÅ£ii noastre psihice ÅŸi afective. Sentimentele de profundă nesiguranţă care ne încearcă în privinÅ£a viitorului imediat sau îndepărtat ne destabilizează ÅŸi ne împing în căutarea haotică de repere, de certitudini, adevăruri, sensuri. Mai mult, această criză sanitară reverberează diferit nu doar de la o generaÅ£ie la alta (cum resimte ecoul ei un copil care aude lucruri filtrate de subiectivitatea părinÅ£ilor? Dar un adult cu locul de muncă ameninÅ£at? Dar un bătrân care se ÅŸtie ca făcând parte din categoriile de risc?)
De aceea, cred că una din primele noastre griji în aceste luni grele este să veghem la felul în care afectivitatea noastră (cu fricile ei, cu falsele ei certitudini, cu instabilităţile ei) se răsfrânge asupra celor din jur ÅŸi, în primul rând, asupra copiilor.
Åži tot de aceea cred că în afara părinÅ£ilor, profesorii au o responsabilitate foarte importantă în menÅ£inerea echilibrului ÅŸi forÅ£ei psihice a copiilor. Ei înÅŸiÅŸi afectaÅ£i de pandemie, ei înÅŸiÅŸi lucrând în condiÅ£ii dificile, având adeseori o familie alături, profesorii trebuie să aibă harul de a fi niÅŸte însoÅ£itori, chiar confidenÅ£i ai elevilor ÅŸi mult mai puÅ£in tartorii care sancÅ£ionează aspru un copil pentru că nu a răspuns exact la o întrebare ori pentru că a uitat să-ÅŸi deschidă microfonul sau camera.
Este evident că ei nu au cum să facă în aceste condiÅ£ii consiliere psihologică, dar cred că e un moment în care trebuie să fie conÅŸtienÅ£i că felul în care Å£in orele – măcar la fel de mult precum cantitate de materie predată predate – defineÅŸte în această perioadă calitatea actului educaÅ£ional.
Am spus-o ÅŸi în alte texte înainte de pandemie: rostul prim al ÅŸcolii nu e să scoată genii, ci cetăţeni, oameni integraÅ£i profesional ÅŸi relaÅ£ional în societate. În aceste vremuri de solitudine pentru copii, e cu atât mai important să ÅŸtim că nu cele patruzeci de exerciÅ£ii la matematică ÅŸi cele cinci pagini de copiat din pdf la română sau istorie vor defini reuÅŸita ÅŸcolară. Trăim vremuri excepÅ£ionale, toÅ£i parametrii ÅŸcolii devin excepÅ£ionali, inclusiv actul de predare, actul de învăţare ÅŸi actul de evaluare.
Am convingerea că misiunea majoră a ÅŸcolii pentru lunile ce vin este să păstreze integritatea emoÅ£ională a copilului, să-i cultive încrederea în sine ÅŸi în ÅŸcoală, chiar ÅŸi dragostea ÅŸi dorul de ÅŸcoală (oricât ar suna asta de desuet), să-i întreÅ£ină vie curiozitatea învăţării. Astfel încât, la încheierea acestei perioade speciale, să putem duce înapoi la ÅŸcoală copii sănătoÅŸi ÅŸi dornici să recupereze ceea ce au pierdut în lunile de recluziune. Åži nu copii blazaÅ£i, obosiÅ£i, cu dureri de cap ÅŸi de ochi de la ecrane.
Ceea ce trebuie să salvăm, în primul rând, sunt aptitudinile pentru învăţare ale copiilor, deschiderea lor spre cunoaÅŸtere ÅŸi spre lume ÅŸi abia apoi, eventual, manualele, culegerile ÅŸi programele bifate de dragul ministerului. Cu aceste aptitudini se va reconstrui ÅŸcoala românească după ce pandemia se va fi încheiat ÅŸi nu cu teancurile de teme imprimate pentru o zi ÅŸi aruncate apoi la gunoi.