de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
În faÈ›a asaltului mediatic, spectacular, comunicaÈ›ional, moral al societății de consum, profesorii s-au refugiat în reduta acestei cunoaÈ™teri osificate, deÈ›inută È™i predată într-un joc de putere, de dominaÈ›ie È™i de domesticire a copiilor.
Dacă renunță la această redută a comentariului literar, a algoritmului È™i a listei de munÈ›i ori de verbe neregulate, dacă se predau în favoarea unei cunoaÈ™teri adaptate nevoilor zilei, îÈ™i pierd ultimul privilegiu social, ultima formă de exercitare a puterii, vor cădea până la baza piramidei sociale, în dispreÈ›ul È™i resentimentul general.
Profesorii au construit nu doar o redută, ci È™i o ierarhie proprie a puterii, de la clasă până la minister, pe care nu sunt pregătiÈ›i să o cedeze. Ca dovadă subiectele formulate an de an la capacitate sau bacalaureat, dar È™i exasperarea lor, dusă până la triÈ™are, de a lua concursurile de titularizare.
În acelaÈ™i timp, această ierarhie a puterii nu se mai întemeiază pe o distribuire sau o stăpânire graduală a cunoaÈ™terii, ca È™i cum profesorii de la un nivel inferior ar deÈ›ine o cunoaÈ™tere redusă, în vreme ce în ministere sau universități puterea ar fi deÈ›inută de savanÈ›i.
Odată cu sosirea primilor semianalfabeÈ›i la conducerea ministerului EducaÈ›iei, ultima iluzie a unui proporÈ›ionalități între cunoaÈ™tere È™i putere s-a risipit.
Profesorii (ei înÈ™iÈ™i în mare parte deficitar pregătiÈ›i în universități deficitare) vor fi înÈ›eles că dacă vor să mai fie ascultaÈ›i, trebuie să se supună ei înÈ™iÈ™i puterii politice È™i să forÈ›eze supunerea elevilor la programa ministerială, pe care toată lumea o È™tie ca fiind absurdă, dar pe care nimeni nu vrea cu adevărat să o schimbe. Pentru că ea este cheia puterii.
Până când relaÈ›ia profesor-elev nu va înceta să fie o relaÈ›ie de putere pentru a deveni o relaÈ›ie de comunicare (învățare È™i producere de sine), până atunci nu vom ieÈ™i, în România, din modelul È™colar al societății disciplinare aÈ™a cum l-am cunoscut în secolul XIX sau în cea mai mare parte a secolului XX.