de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Într-o cheie cinică, am putea spune că moartea actorului Bogdan Stanoevici, coronasceptic È™i participant la protestele anti-mască, este răzbunarea unui virus care nu acceptă niciun fel de disidență È™i care nu iartă nicio rebeliune.
Într-o cheie etică, însă, cred că acest trist eveniment trebuie să ne pună, iar È™i iar, pe gânduri. Există crize È™i crize, există situaÈ›ii dramatice, situaÈ›ii-limită, care solicită din partea noastră anumite atitudini, credinÈ›e È™i iniÈ›iative. Și e important, e chiar vital ca noi să răspundem unor asemenea crize cu atitudinea cea mai adecvată, iar asta tocmai pentru a reduce suferinÈ›ele È™i pentru a salva vieÈ›i omeneÈ™ti.
Mai concret, am avut în numeroase rânduri de-a lungul ultimului an senzaÈ›ia că mulÈ›i dintre noi s-au înÈ™elat în privinÈ›a valorii cu care trebuie să ne înarmăm în criza sanitară pe care o traversăm. Adică mulÈ›i au crezut că în aceste vremuri grele e important să fim curajoÈ™i, când, de fapt, nu de curaj individual aveau nevoie oamenii, ci de solidaritate È™i de grijă pentru celălalt. Sunt situaÈ›ii limită în care e important să fim curajoÈ™i: salvarea cuiva de la înec sau din flăcări, ajutorarea celor prinÈ™i sub dărâmături etc. Dar în cazul unei pandemii, nu este deloc o dovadă de curaj È™i nu e nevoie nicidecum de un asemenea curaj să te răzvrăteÈ™ti împotriva măștii È™i a măsurilor care permit în primul rând protejarea celorlalÈ›i.
În crizele epidemice, ceea ce trebuie să prevaleze este precauÈ›ia È™i grija față de ceilalÈ›i È™i, prin ea, grija față de tine însuÈ›i sau însăți. Nu e niciun miracol, nu e niciun blestem sau răzbunare a virusului: dacă accepÈ›i să îi protejezi pe ceilalÈ›i, ei bine, chiar prin asta te protejezi È™i pe tine. Gestul de o prostie rară al lui Viorel Cataramă care dorea să arate lumii cât este el de curajos îmbrățiÈ™ând o persoană infectată demonstrează exact această confuzie teribilă între atitudini. Nu e nimic diferit între gestul lui È™i „curajul” unui È™ofer inconÈ™tient care depășeÈ™te cu viteză mare în curbă periculoasă pentru a demonstra că lui nu i se poate întâmpla nimic.
În aceste vremuri, e bine să lăsăm curajul pe seama personalului medical: acei oameni merită cu adevărat preÈ›uirea noastră pentru curaj. Dar noi nu avem a ne purta printre ceilalÈ›i ca niÈ™te curajoÈ™i fără mască, pentru că nu avem în față un inamic care cedează când ne vede cu muÈ™chii umflaÈ›i È™i răcnind la el.
În fine, mai cred că noi, cei care am înÈ›eles de ce responsabilitatea È™i solidaritatea sunt mai importante azi decât curajul, trebuie să facem cumva să avem grijă È™i de inconÈ™tienÈ›ii fără mască sau, în curând, de unii din cei care nu pot sau nu vor să se vaccineze. Trebuie să ne apărăm pe noi, dar trebuie să-i apărăm È™i pe ei. Unii merită amenzi, alÈ›ii merită oprobiul nostru, dar nimeni nu merită să moară pentru niÈ™te convingeri manipulate de niÈ™te minÈ›i defecte sau pentru niÈ™te rătăciri de moment. Poate că va veni vremea când curajul lor cel bun ne va salva.