de Maria Baciu, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România:
Românii vorbesc prea mult și degeaba. Unii dintre ei abia așteaptă să ajungă „pe sticlă” și încep să turuie vrute și nevrute, auzindu-se numai pe ei. Se pricep la Educație ca...baba la mitralieră! E suficient să „decreteze” unii că e „dezastru” în Educație, și sar toți cei din jurul mesei, perorând verzi și uscate, amestecându-și vocile, de pare o ceartă în regulă, iar, după terminarea emisiunii, pleacă fiecare, satisfăcut de prestația sa. „Curioase personagii”, ar ironiza Maestrul.
Datorită politicilor proaste de după 1989, învățământul românesc a cunoscut o curbă descendentă. „Personagii” de tot felul, unul după altul, cu o frecvență uluitoare, au urcat la cârma acestui Minister. Unii dintre ei, analfabeți funcționali, au gângurit precepte deștepte, într-o logică ilogică, fiindcă nici n-ar fi putut altfel, îngropând Învățământul, ca și cum n-ar prezenta interes pentru națiune, pentru țară. Cine, Doamne, i-a propulsat acolo?! Tot cei ca ei, care aveau două clase mai mult ca trenul, făcute, și acelea, aiurea!
Programe școlare realiste, nu! Manuale, nu! Viziune asupra dezvoltării Învățământului, ioc!
Se pune, imperios, problema, ce facem ca să îndreptăm școala românească și s-o aducem pe drumul cel bun al secolului al XXI-lea?
Nici nu ne mirăm de disfuncționalitățile școlii noastre, cu atât mai mult cu cât Ministerul se numește „al Educației și Cercetării”. Dar Învățământul unde e? Cum poți face educație și cercetare, dacă nu ai cunoștințe? Adică, dacă nu înveți carte. Educația fără învățătură înseamnă manipulare. Și atunci, cum să dezvolți în copil capacitatea de a face față vieții?!
Politicienii (sc)amatori, care se exprimă agramat, nu iau în considerație faptul că limba este unul dintre factorii care păstrează și consolidează identitatea națională. Drept care, deși aflați la vârful națiunii, folosesc o retorică de proastă calitate. Astfel, pseudocultura se agită și devine agresivă.
Dacă națiunea este creatoare de civilizație, și este, Învățământul beneficiază de prioritate în societate. Până acum a fost neglijat faptul că Învățământul pregătește medici, ingineri, profesori, muncitori etc., de care societatea are imperioasă nevoie. În fruntea Învățământului ne trebuie un PEDAGOG, care să aibă capacitatea de a gândi și de a re-crea acest sector, unic prin caracteristicile și specificul său, repunând în drepturi CARTEA.
Un alt lucru foarte important ține de familie. Copilul trebuie format în familie cu respect față de școală și față de dascăli, și să știe de ce se află el în școală, la vârsta lui. E ușor să învinuim dascălii și să nu facem nimic pentru civilizarea celor tineri.
După nenumărate gafe în exprimare a celor care ar trebui să fie modele, atragem atenția că performanța unui român este logica limbii române, adică știința gramaticii, pe care orice absolvent ar trebui să o posede. E ca și softul pentru un computer: dacă schimbi softul, obții altceva!
Valorile se află în inima unui popor și trebuie făcute cunoscute urmașilor. Iar valoare înseamnă: ce am luat de acasă, ce am acumulat în formarea mea și ce am dăruit altora.
E imperios necesar ca Învățământul românesc să aleagă, la conducere, un pedagog destoinic și priceput, nu un politician nepriceput, care să-și decline aberațiile și să dea dascălilor mii de hârtii de liniat, conținând statistici imbecile, în loc să-i lase să-și facă profesia, în perspectiva obținerii performanțelor, atât ei, cât și elevii pe care-i pregătesc.