de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
S-au furat miliarde de peste tot de unde se putea fura, din fiecare contract, din fiecare licitație, din fiecare construcție, din fiecare termopan, s-au deturnat sume colosale din bugetele publice către conturi private, către partide și rețele mafiote, s-au risipit bugete incredibile pentru măriri de salarii, s-au făcut sute de „reforme” stupide de către miniștri asemenea în educație, ca să aflăm azi, în a doua zi de școală, că sunt atât de multe școli care nu dispun de niște camere de luat vederi care costă câteva sute de lei și de un microfon profesional care și el costă în jur de 150 de lei.
Toată bunăvoința profesorilor se izbește de acest baraj tehnic elementar: cele mai ingenioase soluții pentru a face să funcționeze școala în condiții decente sunt sabotate de dezastrul provocat de treizeci de ani de corupție, de hoție și de rapacitatea hienelor care s-au înfruptat din trupul țării și al educației copiilor noștri.
Nu se aude, da? Nu se aude bine, iar efortul de ascultare al copiilor este epuizant, pentru că nu există în școli microfoane care se prind la lavalieră sau cu suport pe catedră, pentru că nu există informaticieni suficient de inteligenți sau de convingători pentru a atrage atenția direcțiunii și inspectoratului că nu se pot face ore cu microfonul de la laptop sau de la telefon.
A ajuns educația românească să depindă de 150 de lei, în fiecare clasă, în fiecare școală. Bani pe care școlile nu îi au sau nu îi pot investi. Ne așteptăm la licitații trucate prin care să le fie oferite școlilor aceste microfoane la 1000 de lei.
Aici suntem, atât de fragili suntem ca sistem social si educațional: depindem de 150 de lei.