Acestea au fost curiozităţile noastre atunci când am dus proiectul OAMENI ÅžI MESERII în două ateliere de croitorie ÅŸi retuÅŸuri din municipiul BotoÅŸani. Discrete, existenÅ£ele croitorilor se împart între comenzi, aÅ£e, foarfeci ÅŸi maÅŸinile fără de care nu ÅŸi-ar putea face meseria.
Odată cu intrarea în primul atelier de croitorie, ochii fac un efort să se adapteze la semi-întunericul din care răsună o voce clară ÅŸi caldă. "Da? Cu ce să vă ajut?". O găsim pe doamna Doina Piaskovski lucrând la maÅŸină, reparând pantaloni de trening. MaÅŸina ţăcăne ritmic, miÅŸcarea foarfectului este fascinantă, iar rapiditatea mâinilor sucind materialul ne surprinde. Aceste mâini care joacă materiale, aÅ£e ÅŸi foarfeci de 39 de ani!
"Am învăţat meserie întorcând paltoanele evreilor"
"Am învăţat la Cooperativa ConfecÅ£ia. Am făcut trei ani ÅŸcoală la IaÅŸi ÅŸi ucenicia la Cooperativa ConfecÅ£ia. Este o mare diferenţă (între materialele pe care le folosea atunci când a început lucrul ÅŸi cele cu care lucrează acum, n.r.) În primul rând, furniturile sunt sub orice critică, nu mai găseÅŸti ceva bun. Am făcut sacou bărbătesc, la un costum, ÅŸi a trebuit să umble doamna la toate magazinele până a găsit un pic de pânză tare. Nu mai spun că la piept, ca să dai prestanţă sacoului, să stea aÅŸa cum trebuie, pe timpuri se punea o pânză făcută din păr de cal, se numea Rosar. AÅŸa ceva nu mai găseÅŸti de ani buni în comerÅ£, a apărut pânza asta de lipit, care la prima ploaie se strânge ÅŸi apar încreÅ£ituri. Modul de lucru nu mai este acelaÅŸi. Cred că înainte, 70-80% din modul de execuÅ£ie era manual, pichir, ÅŸtafir, craiÅŸtec- sunt niÅŸte puncte de croitorie, butoniere, totul se făcea de mână. Acum totul e industrializat", se plânge doamna Doina.Åži continuă seria criticilor cu lipsa bumbacului din aÅ£ele ÅŸi materialele sintetice, care se strică la primul călcat, iar munca de a croi ÅŸi a coase devine "Cooperativa Munca în Zadar". La îndemâna croitoresei se găsesc zeci, sute de aÅ£e ce stau înÅŸirate colorat pe o poliţă. În spate e maÅŸina de surfilat iar mai încolo staÅ£ia de călcat. Masa de lucru e mare ÅŸi pe margini stive de materiale îÅŸi aÅŸteaptă rândul la croit. ÎÅŸi aminteÅŸte cu drag că a învăţat meserie întorcând paltoanele evreilor din BotoÅŸani. Åži asta pentru că oamenii aduceau paltoanele uÅŸor uzate la croitorie, cerând să li se dea o altă faţă.
"Ei le purtau ÅŸi zece ani pe faţă ÅŸi le aduceau la noi, noi le desfăceam ÅŸi le mai purtau încă zece ani. Era materialul foarte bun, dar fiind material velurat, se rodea pe faţă ÅŸi atunci întorceam pe dos unde mai era puf. AÅŸa am învăţat eu meserie. Bine, mai lucram ÅŸi costume bărbăteÅŸti, că doar croitorie pentru bărbaÅ£i am învăţat, dar acum 90% fac damă, restul pentru bărbaÅ£i. Am ajuns să fac ÅŸi decoraÅ£iuni interioare, fac orice cere clientul", povesteÅŸte doamna Doina.Despre respectul faţă de client pe care îl tratezi ca pe familie
Din toÅ£i anii ei de experienţă, doamna Doina a învăţat ceva: croitoria nu este plătită niciodată, cu referire la manoperă. Nici descusutul, nici curăţatul aÅ£elor, nici tăiatul, ci doar produsul ca atare. Se pierde? Sigur că da, dar când intri în breaslă ÅŸtii la ce să te aÅŸtepÅ£i. Åži mai ÅŸtii că numai atitudinea croitorului aduce clienÅ£ii în croitorie, onoarea ÅŸi respectarea cuvântului dat.
Doina Piaskovski afirmă că toate aceste semne de bună-cuviinţă ÅŸi respect i-au adus clienÅ£ii care îi calcă pragul atelierului de ani de zile ÅŸi pentru fiecare lucrare pe care o are de făcut, notează un termen ÅŸi un nume, încercând din răsputeri să nu depăşească ziua ÅŸi ora stabilită pentru predare. "Lucrez foarte mult, nici nu-mi respect programul de pe uşă pentru că eu consider că e foarte important să-mi respect angajamentele". De aceea, clienÅ£ii o ÅŸi urmează peste tot, chiar dacă ÅŸi-a schimbat "sediul" de câteva ori în câÅ£iva ani.
PovesteÅŸte că o sună clienÅ£i plecaÅ£i în străinătate ÅŸi care atunci când vin acasă în concedii îi aduc de lucru. "Pe mine mă bucură mai mult că mă apreciază clientul decât banul în sine. Normal că fără bani nu putem trăi ÅŸi nu putem să ne descurcăm dar mă bucură când clientul mă sună ÅŸi mă întreabă dacă mai trăiesc, dacă mai lucrez". Iar vorba circulă din client în client ÅŸi aÅŸa în atelier apar persoane care, chiar dacă nu au avut niciodată de a face cu doamna Doina, îi cunosc munca din poveÅŸtile prietenilor."E important să nu iei lucrul în scârbă, să dai importanţă fiecărui client aÅŸa cum dai familiei tale. Mai ales în meserie, dacă nu oferi omului un dram de câldură, de atenÅ£ie, omul se duce în altă parte, acolo unde este primit cu drag, chiar dacă e un pic mai scump cu un leu. "Este însă convinsă că de croitori lumea va avea în continuare nevoie, chiar dacă era consumeristă în care am intrat dictează că lucrurile nu mai trebuie să fie durabile, ci cât mai ieftine ÅŸi mai uÅŸor-stricătoare.
Croitoria, o meserie în care stresul nu trebuie să existe
De acelaÅŸi lucru este convins ÅŸi Ovidiu Gagiuc, ce "croitoreÅŸte" din 1990. A încercat ÅŸi varianta lucrului "instituÅ£ionalizat", adică în fabrici, la fel ca doamna Doina, însă a ajuns la concluzia că i-ar fi mai bine să lucreze pentru el. Åži i-a mers, pentru că, după cum spune, "în croitorie nu poÅ£i să lucrezi stresat. În fabrică e prea mare presiunea, însă aici nu e aÅŸa. Aici lucrez mai mult, însă în ritmul meu ÅŸi fără stres".Atelierul lui Ovidiu Gagiuc e plin de tipare, aÅŸa cum vedeam în copilărie, cu dimensiuni scrise ÅŸi linii trase de sus în jos ÅŸi de la dreapta la stânga, de materiale, de sacoÅŸe în care se "odihnesc" alte materiale, fiecare cu rostul său ÅŸi cu timpul său. Pe masă se întinde o pereche de pantaloni care trebuie strâmtaÅ£i, iar foarfecele taie cu precizie, maÅŸina de cusut "pune parafa", iar maÅŸina de surfilat încheie, ca să arate frumos pe dinăuntru ÅŸi să nu se trezească purtătorul de pantaloni cu aÅ£e atârnând aiurea.
Nu e uÅŸor, dar Ovidiu Gagiuc e mulÅ£umit de meseria lui cu care îÅŸi întreÅ£ine familia. Nu e un om bogat însă reuÅŸeÅŸte să-ÅŸi câÅŸtige pâinea cu mâinile lui. Ne miră materialul lucios care se aÅŸază sub lână pantalonului ÅŸi întrebăm care e rostul lui.
"În primul rând, nu faci genunchi. Apoi materialul ăsta e aspru, iar partea de dedesubt e molcuţă. Nu pun la toÅ£i pantalonii pentru că unii nu suportă. Dar pantalonul se întreÅ£ine mai bine atunci când are protecÅ£ia asta", explică Ovidiu Gagiuc. ClienÅ£ii intră în atelier, lasă comanda, se lasă măsuraÅ£i, pleacă. În timp ce vorbim, mâinile croitorului nu stau o clipă pentru că nu au timp de odihnă.
O nemulÅ£umire are- tinerii de astăzi nu mai au răbdare să înveÅ£e, sunt grăbiÅ£i să câÅŸtige mult ÅŸi repede ÅŸi nu mai investesc în a învăţa. "Trebuie timp să acumulezi experienţă, fiecare caz este diferit, fiecare om arată altfel. Este o meserie bună, însă nu ÅŸtiu cine o va mai face. Necesită multă răbdare. Întotdeauna va fi nevoie de croitori, chiar ÅŸi pentru modificări. Până la urmă, nu toată lumea este perfectă- standard! Mai este nevoie de modificări, mai este nevoie de haine făcute la comandă. Însă cheltuielile sunt mari, furniturile sunt scumpe, ca să porneÅŸti o afacere în domeniul ăsta trebuie să ai un fond pentru că nu e simplu. Ca să faci un lucru bun în croitorie nu poÅ£i să sari niciun pas. ÎÅ£i trebuie o maÅŸinuţă bună, un fier de călcat bun, un foarfec bun", explică Ovidiu Gagiuc."Mă bucur când prind un material de pe vremea lui CeauÅŸescu"
Clientela croitorului s-a format în timp ÅŸi din vorbă în vorbă, dar ÅŸi din întâlnirea faţă în faţă. Åži fiecare revine atunci când are nevoie. "Nu mă supăr când rămân fără un client care pleacă la alt croitor. Nu am fost pus în situaÅ£ia de a colabora cu colegii, însă când ne întâlnim, mai stăm la poveÅŸti, ne mai plângem unul altuia ÅŸi mergem mai departe. Asta-i meseria".
În schimb, admite că simte lipsa materialelor de calitate. "Mă bucur când mai prind un material, o Å£esătură de pe timpul lui CeauÅŸescu. Mai sunt bătrâni care păstrează în dulapuri materiale vechi ÅŸi sunt atât de frumos de lucrat, se modelează atât de bine. În ziua de astăzi, aproape toate materialele sunt pe bază de elastan. Nu poÅ£i să scoÅ£i un produs bun deoarece se lucrează dificil, nu se prelucrează cum trebuie, se calcă aiurea ÅŸi oricât te străduieÅŸti, ceva nu e în regulă. În fabrici sunt maÅŸini speciale, de presă, cu care calcă, se dă faţă. Însă după prima spălare se strică, de parcă ar fi de unică folosinţă", spune Ovidiu Gagiuc.Îi lăsăm pe croitori în lumea lor colorată, în care principala voce pare cea a maÅŸinii de cusut care ţăcăne întruna, acompaniată de maÅŸina de surfilat. Lumea în care mâinile dau tonul iar ochii privesc dindărătul ochelarilor cum modernitatea nu a însemnat acel "mai bine" ci dimpotrivă. Mai multe haine, de o calitate uÅŸor îndoielnică. Åži când ne vom convinge, ne vom întoarce la atelierele croitorilor.
