De ani de zile, măicuţele de la Mănăstirea Agafton luptă să întregească patrimoniul lăcaşului de cult şi nu se lasă intimidate nici de refuzul comisiilor cu acest rol şi nici de sentinţele judecătoreşti. Încă speră ca în amurgul vieţii lor să redea Agaftonului liniştea de odinioară.

Tocmai acesta a fost motivul pentru care nu s-au împăcat cu ultima decizie a Judecătoriei Botoşani, care le-a respins acţiunea prin care cereau un teren de 5,6 hectare, ce a aparţinut Mănăstirii. Mai exact, în decembrie 2015, Mănăstirea Agafton depunea la instanţă solicitarea de obligare a Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport "să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafața de 5,6340 ha, teren ce aparține Mănăstirii, pe care mănăstirea a avut edificată o cantină (existentă, dar modificată) și chiliile maicilor (în prezent demolate), teren stăpânit neîntrerupt și netulburat și sub nume de proprietar din perioada 1740, când a fost înființată mănăstirea, până în 1960". De precizat este că Mănăstirea cerea restituirea numai a nudei proprietăți, imobilele construite între timp putând sa-și păstreze destinaţia pe o perioada de până la 5 ani cu plata unei chirii şi prin acordul părților.

În justificarea acţiunii, reprezentanţii Mănăstirii arată că, în 1998, lăcaşul de cult a cerut Prefecturii reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 50 de hectare, din care și 10,344 hectare aferent clădirilor mănăstirii. În 2003 a revenit cu solicitarea referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de peste 10 hectare, deținut nelegal de Taberele Codrii de Aramă și Luceafărul. Cum nu s-a primit niciun răspuns, s-a ajuns la instanţă. Judecătoria Botoşani a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate emis după introducerea acțiunii, pentru suprafața de 10,340 ha şi a obligat Comisia locală Curtesti să întocmească o anexă pentru o suprafață de doar 4,7065 de hectare de teren agricol în favoarea Mânăstirii.

Şi asta pentru că diferența de teren era ocupată cu construcții folosite de o unitate aflată în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, astfel că reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 1/2000 se poate face doar pentru suprafața de teren liberă de 4,7075 de hectare. Numai că, arată reprezentanţii Mănăstirii, clădirile aflate pe suprafaţa refuzată de instanţă au fost modificate fără autorizație legală de construcție, astfel că deținătorii lor au fost de rea-credință. Mai mult, se atrăgea atenţia atunci că nu exista nicio dovadă că aceste clădiri aparțin domeniului public, ele fiind preluate în mod abuziv de către statul comunist.

În replică, reprezentanţii Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport au arătat că Mănăstirii i-a fost retrocedată suprafața de 10,34 ha teren agricol. Mai mult, dat fiind că în total lăcaşului de cult i-a fost retrocedată suprafața de 8 hectare, apoi alte 31 de hectare si 6600 mp și că ulterior, încă o suprafață de 10,34 ha, rezultă că Mănăstirea a fost împroprietărită cu suprafața totala de 50 de hectare. În ceea ce privește suprafața ocupată de Taberele "Codrii de Aramă" și "Luceafărul", se arată că instanța de apel, Tribunalul Cluj Napoca a considerat că Mănăstirea putea opta pentru restituirea numai a nudei proprietăți.

Analizând documentele ataşate dosarului, judecătorii de la Judecătoria Botoşani au considerat însă că Mănăstirea Agafton a ieşit din termenul în care putea depune cereri pentru retrocedarea suprafeţelor preluate abuziv de statul român, considerând că solicitările sale se încadrează în termenii Ordonanţei de Urgenţă 94/2000, care prevede că în toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor se pot depune la Comisia specială de retrocedare, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. De asemenea, instanţa a considerat că acțiunile precum cea formulată de Mănăstirea Agafton, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, sunt inadmisibile.

"În fapt reclamanta încearcă, prin promovarea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, să eludeze dispozițiile legii speciale, deși în cazul său este dovedit că aceasta ar fi constituit o cale eficientă dacă termenele prevăzute în actul normativ ar fi fost respectate". Ca atare, acţiunea Mănăstirii Agafton a fost respinsă.

Demersurile lăcaşului de cult nu se opresc aici, însă, deoarece Mănăstirea a formulat apel care se judecă la Tribunalul Botoşani. Radu Humelnicu, directorul Direcţiei de Tineret şi Sport, spune că în fapt, Mănăstirea Agafton solicită baza de agrement a Taberei Codrii de Aramă.

"La procesul pe care l-a intentat Direcţiei Mitropolia, pentru că iniţial Mitropolia a plecat cu acţiunea de revendicare, ei au solicitat toată suprafaţa, inclusiv Codrii de Aramă şi Luceafărul, în ideea că în aniii '50, Mănăstirea deţinuse în jur de 50 de hectare în zonă. Au revendicat în jur de 50 de hectare, s-au recuperat vreo 30- 35 de hectare- la momentul respectiv în instanţă s-a decis ca o parte din terenul care nu era ocupat de clădiri şi nu avea utilitate de bază de agrement şi care se afla în administrarea Ministerului la momentul respectiv şi al direcţiei să fie revendicat. Ei, s-au refăcut titlurile de proprietate, s-au cedat anumite suprafeţe de teren pe care era livada din spatele clădirilor de cazare şi ceva imaş din faţa imobilelor, dar în compensare au primit de la comuna Curteşti ceva pădure şi teren, astfel că litigiul a fost încheiat. Dar pentru că nu mai putea acelaşi petent să solicite acelaşi teren, au pus acum mânăstirea să deschidă acţiunea pe aceeaşi suprafaţă de teren rămasă din tabără, în ideea în care din cele 50 de hectare mai au de recuperat 10 hectare, dar neţinând cont că pentru suprafaţa revendicată de la Tabără s-a primit în compensare în anii 2002- 2006 terenuri", susţine Radu Humelnicu.

Măicuţele de la Mânăstirea Agafton nu au putut fi contactate pentru un punct de vedere.