"Dă-ne nouă o fată s-o creÅŸtem, s-o facem călugăriţă, ca să se roage lui Dumnezeu pentru voi ÅŸi să fie moÅŸtenitoarea noastră în mănăstire!". AÅŸa a ajuns în mănăstire maica Xenia.
Maica Xenia Velisarie a fost o floare binecuvântată în obÅŸtea Mănăstirii Agafton. S-a născut în comuna IpoteÅŸti (astăzi Mihai Eminescu, nota red.). Mama ei era soră cu mama poetului Mihai Eminescu ÅŸi cu maicile Fevronia, Sofia ÅŸi Olimpiada IuraÅŸcu din Agafton. Pe când copila avea zece ani, a venit schimonahia Fevronia din mănăstire ÅŸi a zis mamei sale:
Maica Xenia Velisarie a fost o floare binecuvântată în obÅŸtea Mănăstirii Agafton. S-a născut în comuna IpoteÅŸti (astăzi Mihai Eminescu, nota red.). Mama ei era soră cu mama poetului Mihai Eminescu ÅŸi cu maicile Fevronia, Sofia ÅŸi Olimpiada IuraÅŸcu din Agafton. Pe când copila avea zece ani, a venit schimonahia Fevronia din mănăstire ÅŸi a zis mamei sale:
- Soră, tu eÅŸti săracă ÅŸi ai copii mulÅ£i. Dă-ne nouă o fată s-o creÅŸtem, s-o facem călugăriţă, ca să se roage lui Dumnezeu pentru voi ÅŸi să fie moÅŸtenitoarea noastră în mănăstire.
- Cu bucurie, maică Fevronie. ÎÅ£i dau pe asta mai mare!
AÅŸa a ajuns în mănăstire maica Xenia. Aici a fost crescută cu multă grijă în casa mătuÅŸilor ei, învăţând de mică ascultarea, smerenia, cântarea bisericească ÅŸi sfânta rugăciune. Ajungând în vârstă, s-a făcut mireasă lui Hristos ÅŸi lăuda pe Dumnezeu ziua ÅŸi noaptea. Ucenicele ei spun că maica Xenia era din copilărie o fiică tăcută, retrasă ÅŸi iubitoare de liniÅŸte; se ruga mult, postea mereu ÅŸi avea darul lacrimilor.
- De ce plângi, maică Xenia?, o întrebau ucenicele.
- Plâng pentru vărul meu (poetul Mihai Eminescu), că a avut o viaţă zbuciumată ÅŸi a murit de tânăr! Venea mereu pe la noi. Ne citea din cărÅ£ile lui, iar noi îi vorbeam de Dumnezeu ÅŸi îl îndemnam să se roage. De atunci îi fac regulat parastas la biserică.
AÅŸa s-a nevoit maica Xenia 60 de ani în Mănăstirea Agafton, slăvind pe Dumnezeu ÅŸi rugându-se pentru oameni. În vara anului 1926 a adormit cu pace ÅŸi a fost înmormântată în cimitirul mănăstirii.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 512 - 513)
