Nașterea Domnului este, mai presus de toate, o sărbătoare creștină a Bucuriei. O sărbătoare a recunoștinței pentru roadele anului care tocmai se sfârșește. Să mulțumim celor de lângă noi pentru răbdare, pentru purtarea de grijă și pentru înțelepciunea cu care ne-au îndrumat pe drumul înainte.
Dar cel mai așteptat moment al Crăciunului este cel al colindatului. O obicei creștin pe care românii l-au purtat cu grijă în patrimoniul cultural și pe care îl continuă și astăzi, cu bucurie și evlavie.
"Ritualul se desfășoară de obicei începând din Ajunul Crăciunului (24 decembrie), până dimineața zilei următoare. Grupul de șase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf, care cunoaște obiceiurile tradiționale și vreme de patruzeci sau optsprezece zile ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucția necesară. În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi ți împodobiți cu flori și zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete și bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră și după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă și își continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere și rostesc urările tradiționale. Colindătorii aduc sănătate și bogăție, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere și pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toți tinerii", scrie Mircea Eliade în "Istoria credințelor și ideilor religioase''.
Vă invităm să ascultați astăzi un colind pe care ni-l aduc în case artiștii Formației Rapsodia. Îi vom recunoaște, desigur, pe Lucia și Oleg Sacaliuc, pe mai tânăra lor colegă Rodica Ceban, dar și pe Alexandru Morari.
