Parintele Patriarh Teoctist vorbea despre colinde, aceste creatii de gen care "sunt socotite drept marturii fara asemanare, marturii nepretuite pentru adeverirea existentei noastre ortodoxe si pentru continuitatea noastra neintrerupta pe firul traditiei, pe aceasta vatra de dezvoltare a poporului roman. Aceste creatii sunt si raman, impreuna cu fondul spiritual romanesc, in galeria comorilor de credinta si de viata pe care Biserica noastra le asaza la loc de cinste. Ele sunt si raman margaritare izvoditoare de cultura cu care s-ar mandri orice popor. Ele sunt bunuri bisericesti si modalitati eficiente de activitate pastorala, prin care preotul intretine dragostea de Biserice, dezvolta interesul pentru invatatura de credinta si promoveaza cintarea bisericeasca pe care credinciosii o iubesc si astazi foarte mult". Pentru toate acestea, colindele, aceste nestemate ale folclorului romanesc, sunt pastrate cu sfintenie, ca niste adevarate rituri ale unui cult mostenit de la stramosi, purtand suflet din sufletul strabunilor si seva din glia noastra stramoseasca.

CITEȘTE ȘI: "Au rămas fără acoperiș deasupra capului: Două case vecine au luat foc, o femeie ..."

Vă oferim astăzi un colind impresionant, pe care îl ascultați prin vocea artistei Elena Mândrescu:
 

 

"În cetatea împărătească
Florile sunt dalbe
Prins-au rugii să-nflorească
Însa nu sunt rugi în floare,
Ci o Sfântă Născătoare.
Lângă Maică-n legănel
Doarme Pruncul mititel.
Pruncul în somn se mișcă lin
I-a ajuns mânuța-n spini.
Din mânută Îi iese sânge
Pruncușorul începe-a plânge
Taci cu Maica, Fiul meu,
Că-ți va fi cu mult mai greu!
Ucenicul când Te-o vinde
Și pe cruce Te-or întinde
Atunci Nașterea de-acum
Îți va face-un aspru drum"