Colindul lui Vasile Mardare, pe textul lui Daniel Prigoană, ne aduce aminte că spiritul Sărbătorilor înseamnă bucurie, trăirea împreună a miracolelor, dar mai presus de toate înseamnă să împărtășim Vestea NaÈ™terii Mântuitorului.

Colindele rămân în perimetrul spectacolelor de sezon, ne emoÈ›ionează.

Dar nu deschidem ușa pruncilor care vin să ne colinde. Vasile Mardare ne colindă trist, despre Crăciunul urban:
 

"Afară-i cald și e-nnorat,
Crăciunul iarăși l-am ratat.
Și nu-i nici ger, nu-i nici zăpadă,
Mai bine mă duceam în grabă
Undeva-ntr-un sat!

Colindătorii-s tot mai rari
Nu au nici bundă, nici ițari,
Nu au căciulile pe frunte
Nu știu nici versuri la colinde.

S-a dus tradiÈ›ia-n pământ,
Se-ntorc creÈ™tinii în mormânt
De câtă ignoranță zace-n noi
Cu gândul la o viață de Apoi.

Tropăitori pe scări de bloc
Afoni în glas făr de noroc
Copiii-n bloc dau iar năvală
Să mormăie-o colindă pală

Dar ușile nu se deschid.
Urbanul nu mai e avid
Nici de colinzi, nici de urări,
Nici de copiii cu chitări.

Afară-i frig și e senin,
Crăciunul e din nou sublim
Din nou e ger, zăpadă iară,
Dovadă că-s plecat la țară".