Colindul lui Vasile Mardare, pe textul lui Daniel Prigoană, ne aduce aminte că spiritul Sărbătorilor înseamnă bucurie, trăirea împreună a miracolelor, dar mai presus de toate înseamnă să împărtășim Vestea Nașterii Mântuitorului.

Colindele rămân în perimetrul spectacolelor de sezon, ne emoționează.

Dar nu deschidem ușa pruncilor care vin să ne colinde. Vasile Mardare ne colindă trist, despre Crăciunul urban:
 

"Afară-i cald și e-nnorat,
Crăciunul iarăși l-am ratat.
Și nu-i nici ger, nu-i nici zăpadă,
Mai bine mă duceam în grabă
Undeva-ntr-un sat!

Colindătorii-s tot mai rari
Nu au nici bundă, nici ițari,
Nu au căciulile pe frunte
Nu știu nici versuri la colinde.

S-a dus tradiția-n pământ,
Se-ntorc creștinii în mormânt
De câtă ignoranță zace-n noi
Cu gândul la o viață de Apoi.

Tropăitori pe scări de bloc
Afoni în glas făr de noroc
Copiii-n bloc dau iar năvală
Să mormăie-o colindă pală

Dar ușile nu se deschid.
Urbanul nu mai e avid
Nici de colinzi, nici de urări,
Nici de copiii cu chitări.

Afară-i frig și e senin,
Crăciunul e din nou sublim
Din nou e ger, zăpadă iară,
Dovadă că-s plecat la țară".