Puterea rugaciunii: Niciodata nu este prea tarziu

Puterea rugaciunii: Niciodata nu este prea tarziu
Implinisem 49 de ani. Intr-o vara, avand timp liber mai mult, m-am hotarat sa-mi fac cateva investigatii medicale, pe care, din multa neglijenta, pana la aceasta varsta nu le facusem. Am plecat din orasul meu la o clinica particulara, dotata cu aparaturi si materiale de investigatie de ultima ora. Acolo, in afara de litiaza biliara, despre care aveam cunostinta, am aflat cu mare stupoare ca am si un chist hidatic la ficat, de 2x3 cm.

Nefiind cadru medical - desi imi dorisem in adolescenta - imi formasem un fel de pasiune in a ma informa in domeniul sanatatii, de unde apucam (reviste, internet), despre afectiunile corpului omenesc si caile de vindecare, dar despre chistul hidatic nu cunosteam, din pacate, prea mult. Abia acum intelegeam, in sfarsit, de ce la analizele mele de sange euzinofilele aveau valori foarte mari.

Timp de doi ani, nu am avut simptome suparatoare. Apoi au inceput sa apara fenomene alergice, prurit, tuse uscata, dispnee, stari de greata, dureri tot mai puternice in umarul drept si in dreptul ficatului. La analizele de sange, leucograma arata valoarea euzinofilelor de opt ori mai mare decat normal. Aflasem ca aceasta boala nu se rezolva pe cale medicamentoasa, ci doar prin interventii chirurgicale, destul de complicate, care, din nefericire, nu au reusite maxime in toate cazurile, mortalitatea prin chisturi hidatice fiind mare.

Ma simteam din ce in ce mai rau, iar la operatie nu voiam sa recurg. Inima mea era slabita si nu aveam puterea sa o accept, nici fizic, nici psihic. In disperarea care incepuse sa puna stapanire pe mine, mi-am intors gandul catre Dumnezeu, rugandu-L sa ma ajute.

Am fost crescuta in religia ortodoxa, dar marturisesc ca in afara de rugaciunea de seara, pe care o spuneam inca de copila, cum ma invatase mama, credinta mea in Dumnezeu nu avea, din pacate, prea multe manifestari. Mi-am cumparat Acatistul Sfantului Nectarie, de care auzisem ca ajutase sa se vindece multi oameni. In fiecare seara, timp de cateva saptamani, l-am citit din scoarta in scoarta.

Am inceput sa tin post miercurea si vinerea, ceea ce pana atunci, din pacate, nu facusem, iar in zilele de duminica, mergeam la slujbe, rugandu-ma continuu, si lasand si un acatist pentru sanatate.

Venise ziua de Izvorul Tamaduirii. Ma hotarasem sa merg la biserica pentru a-mi lua si apa sfintita.

In acea dimineata, m-am trezit cu o stare de rau generala, care, totusi, nu m-a impiedicat in hotararea pe care o luasem. In biserica, la un moment dat, in timpul slujbei, starea de rau mi s-a accentuat intr-un mod cum nu mai simtisem pana atunci. Nu mai puteam sa stau in picioare. M-am retras din mijlocul multimii, langa un perete, si am inghitit de cateva ori din apa sfintita pe care o luasem din biserica.

Rugandu-ma neincetat pentru sanatate, cu ochii in lacrimi, privirea mi s-a oprit pe o icoana pictata, aflata pe peretele de langa mine, care nu intamplator (caci nimic nu este intamplator pe pamant) era icoana Sfantului Nectarie. Pentru ca ma simteam tot mai rau, am iesit din biserica si am plecat incet catre casa. Discret, mi-am scos o oglinda din poseta si mi-am vazut fata care, de obicei, avea o culoare placuta, roza. Acum devenise alba ca varul.

In zilele care au urmat, nu am mai avut nici o manifestare de rau, absolut nici una. Disparusera cu totul.

Mi-am facut analize medicale in doua clinici. Nici un medic (la intrebarea mea, chiar insistenta!) nu a observat existenta vreunui chist in ficatul meu, iar ce a fost, in final, si mai convingator pentru mine - euzinofilele din sangele meu, de la 17%, ajunsesera la 2%, cat stiam ca este normal.

Incredibil, pentru unii oameni, dar absolut normal pentru mine. Mi-am dat seama ca raul "disparuse" din corpul meu numai prin minune dumnezeiasca, atunci, in biserica, prin puterea si bunatatea Celui de Sus, neimaginate si neintelese de noi, pamantenii.

Azi, cand raul s-a indepartat de la mine, am convingerea absoluta ca atunci cand mi-am intors fiinta si fata spre Dumnezeu s-a petrecut o minune. Insusi Dumnezeu, prin intermedierea bunului Sfant Ierarh Nectarie, caruia ii multumesc si ii voi multumi in fiecare zi din viata mea, a adus vindecarea in corpul meu. Numai si numai printr-o minune dumnezeiasca, boala din mine disparuse, intr-un mod pe care multi oameni, din pacate, nu-l inteleg si nu-l accepta, pentru ca nu sunt in stare sa ajunga cu credinta lor la acea comunicare cu puterea divina care, intr-adevar, savarseste multe minuni pentru noi cei de pe pamant.

Nu este niciodata prea tarziu sa ne intoarcem la adevarata credinta, la minunile ei. Eu, Doamne Dumnezeule, iti multumesc! Sfinte Nectarie, bunule, intelegatorule, vindecatorule - iti multumesc!

STEFANIA - Targu-Jiu, Formula AS

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Incredibil! Hoțul nu s-a mai obosit să îl buzunărească: I-a furat haina cu totul!

astăzi, 11:52
287

Pe 15 decembrie, poliţiştii Secţiei 3 Rurală Hlipiceni au fost sesizaţi cu privire la faptul că în aceeaşi zi, în jurul orei 18.30, un bărbat de 67 de ani, din comuna Albeşti, jud...

12 litri de alcool i-au adus unei botoșănence o amendă de 2.000 de lei și confiscarea mărfii!

astăzi, 11:40
167

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Sau, mai bine spus, nu se potrivește cu socotelile pe care le fac oamenii legii, atunci când verifică actele de proveniență a mă...

Botoșăneancă prinsă în timp ce încerca să vândă sute de articole pirotehnice!

astăzi, 11:33
165

În cursul zilei de sâmbătă, în baza Planului de acţiune al Serviciului de Ordine Publică, polițiști din cadrul Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase – ...