Pe 31 mai 1938 își stingea suferința trupească scriitorul Max Blecher. Avea 29 de ani. O existență chinuitoare începută la Botoșani, pe 8 septembrie 1909. Despre Max Blecher și destinul său tulburător au scris, în decursul a opt decenii și mai bine, critici literari, scriitori care i-au admirat opera, dar mai cu seamă prietenii care i-au cunoscut lupta de fiecare zi (Geo Bogza și Mihail Sebastian).
Pe 8 septembrie 1909 s-a născut, la Botoșani, Max L. Blecher, într-o familie de evrei. Destinul avea să îl poarte în lumea cuvintelor, a condeiului, înregistrându-l cu o sensibilitate aparte, cu temperament artistic.
Prozator și poet de o sensibilitate neobișnuită, Max Blecher face parte din aceeași generație literară cu Mircea Eliade sau Anton Holban, remarcabil prin luciditatea cu care percepea și transfigura realitatea. Din acest motiv, Max Blecher este considerat de critica literară drept principalul reprezentant al literaturii autenticității.
În 1934, autorul zămislește o plachetă de versuri, singura scrisă de el, de altfel, numită Corp transparent. Cartea apare cu ajutorul prietenului său Geo Bogza, cu care păstrează o corespondență asiduă. Același prieten l-a ajutat să publice și cele trei romane.
Pe lângă activitatea literară, Blecher s-a ocupat și de publicistică, colaborând la revista Le Surréalisme, condusă de André Breton.
Romanul său de debut, Întâmplări din irealitatea imediată. este o evadare din viața de zi cu zi a tânărului cu o sensibilitate excesivă, „țintuit la pat” de o boală cumplită. Despre roman, Eric Foley spunea că este "o expediere scurtă și puternică din inima modernismului literar european - parte idiosincratică a romanului de vîrstă de vîrstă, poezie de proză în parte la intensitatea terifiantă a zilei de zi. Cartea urmărește, în retrospectivă, o serie de crize interne pe care un tânăr le suferă într-un oraș romanesc din anii 1920".
Inimi cicatrizate este romanul în care descoperim începutul bolii sale (Morbul lui Pott la coloana vertebrală), care-l va doborî mult prea devreme, la vârsta de 29 de ani. Romanul se cere parcurs cu luciditate, chiar dacă emoția pândește în spatele fiecărui cuvânt. "Cartea a scris-o un om tragic, dar a supravegheat-o un artist conștient de arta lui", spune Mihai Sebastian. Suferința lui Max Blecher nu este macabră, sfâșietoare, mizerabil-umană. Tocmai asta impresionează atât de mult la cartea "Inimi cicatrizate": suferința fizică se desprinde de spirit și cade precum un înveliș uscat, inert, iar dincolo de ea se pitește suferința morală, sufletul adânc durut de nevoia de iubire, de mângâiere
Ultimul său volum, tipărit postum de Sașa Pană, Vizuina luminată, un "jurnal de sanatoriu", închide trăirile sale. Criticul Eugen Ionescu a făcut pentru prima oară o apropiere între scrisul său și cel al lui Franz Kafka.