La Monumentul deţinuţilor ucişi în Penitenciarul Botoşani, Maria Puiu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, născută într-o familie trimisă de comunişti în domiciliu forţat, a reuşit să adune lângă ea o mână de oameni, urmaşi ai deţinuţilor politici.

Lipsesc Jan şi Vasile Maluş, lipseşte şi Mihai Gaşpar, şi Jan Geamăn, şi doamna Candiescu, şi domnul Păvăleanu.

"În fiecare an tot mai puţini. Sunt aşa bătrâni şi bolnavi încât nici nu mai pot ieşi din casă, darmite să mai ajungă la cimitir. Încercăm să venim noi, să ne rugăm şi să-i pomenim pe cei chinuiţi şi de securişti", spunea Maria Puiu.

Preotul Nicolae Bobârnea, parohul Bisericii "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena", din curtea Cimitirului Eternitatea, oficiază slujba de pomenire şi rosteşte emoţionat numele celor trecuţi în lumea cealaltă: Petru, Vasile, Septimiu, Teodor, Alexa, Alexandru, Gheorghe, ... zeci de nume ale celor care au suferit enorm din cauza prigoanei comuniste împotriva celor care au crezut în alte valori.

Slujba se încheie şi fiecare din cei prezenţi se întorc la gândurile lor, la durerile lor, mulţumiţi că nu a trecut un an în care eroii neamului să nu fie pomeniţi. La Cimitirul Eternitatea nu vin autorităţile judeţului, adunate la Cimitirul Pacea. La Cimitirul Eternitatea, într-un colţ, vin doar cei care au ştiut ce înseamnă durerea pe care au împărţit-o cu cei pe care îi pomenesc.

Maria Puiu este preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România- Filiala Botoşani. S-a născut în timp ce părinţii şi bunicii erau în domiciliu obligatoriu, la Roman, pentru că erau consideraţi "duşmani ai orânduirii" comuniste şi au fost fugăriţi de la Brăieşti. Bunica Smaranda îi ajutase pe piloţii români să se ascundă din calea sovieticilor şi a ajuns să facă, legat, opt ani de puşcărie.

"Când familia mea a ajuns în Roman, a fost tare bine primită de oameni, pentru că ştiau ce se întâmplă, se auzea prin oraş: a mai venit un lot. Mi-am dat seama de situaţia noastră în momentul în care tot le ceream alor mei să mă plimbe cu trenul şi ei mă tot duceau cu vorba. Aveam în jur de 5 ani când mi-au spus că noi nu avem voie să părăsim localitatea. Abia în 1975 am avut voie să ne întoarcem acasă dar a fost greu- tata şi-a găsit serviciu foarte greu, prelucrător prin aşchiere, şi sub calificarea lui", povesteşte Maria Puiu.

Acum luptă ca memoria foştilor deţinuţi politici să fie păstrată iar botoşănenii să afle de sacrificiul lor. Tocmai în acest sens a demarat procedurile pentru ridicarea unui monument comemorativ- un grup statuar care să simbolizeze chinul deţinuţilor politici şi consolarea lor sub mâna Domnului.

"Deocamdată sutem în faza documentaţiilor pentru că avem nevoie de aprobări de la Consiliul Local. Monumentul va fi realizat de sculptorul Tabarcea de la Suceava şi este viziunea filosofică a chinului deţinuţilor: 12 trupuri contorsionate, în diferite poziţii, patru cruci- pentru că toţi deţinuţii au fost credincioşi. Sperăm ca în doi ani să-l putem monta în Parcul Mihai Eminescu", explică Maria Puiu.

Monumentul din Cimitirul Eternitatea este dedicat deţinuţilor politici morţi în Penitenciarul Botoşani. Începând cu data de 5 noiembrie 1960, majoritatea deţinuţilor politici care proveneau din rândurile partidelor istorice au fost concentraţi la penitenciarul din Botoşani. În jurul monumentului se odihnesc rămăşiţele lumeşti ale unor foşti deţinuţi politici.