În judeţul Botoşani, într-o cetate getică veche de aproximativ 2500 de ani, a fost descoperit în anii 70 unul dintre cele mai misterioase tezaure de pe teritoriul României. Este vorba despre opt piese dintre care trei de aur, inclusiv o aplică cu o simbolistică aparte.
Un misterios monolit din metal, similar cu cel găsit recent în SUA, de... Enigma nedescifrată din jurul Castelului Corvinilor: cimitirul dacilor... În anii 70, în satul Stânceşti, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani a fost descoperite două cetăţi getice uriaşe. Se întind pe câteva zeci de hectare şi erau apărate de valuri de pământ cu palisadă şi probabil şanţuri adânci.
Conform specialiştilor, aceste cetăţi au fost locuite aproape 300 de ani, din secolul al VI lea îHR şi până în secolul al III lea îHR, atunci când probabil au fost abandonate sau distruse în urma unei invazii a bastarnilor, nişte triburi probabil de origine germanică venite din centrul Europei. În urma săpăturilor de cercetare din perioada comunistă, a fost descoperit unul dintre cele mai misterioase tezaure de pe teritoriul României.
Mai precis, opt piese, dintre care trei de aur. În special o aplică de mari dimensiuni din aur a suscitat interesul specialiştilor privind semnificaţiile şi funcţionalitatea ei. Nici până astăzi, însă nu se ştie cu exactitate la ce era folosită. Au fost însă emise mai multe supoziţii. Doar 10% din teritoriul cetăţilor a fost cercetat arheologic prin săpături sistematice, scrie Adevărul.
Comoara de sub casă
Cetăţile getice de la Stânceşti sunt astăzi îngropate sub lanuri de grâu şi porumb. O mare parte din suprafaţa lor a fost retrocedată şi transformată în ogoare de săteni. Doar valurile mari de pământ le mai semnalează prezenţa. Erau amplasate în marginea unor codrii deşi şi spun unii specialişti au fost ridicate de triburile getice din zonă pentru a se apăra de atacurile războinicilor de stepă, mai precis triburile sciţilor. Ele puteau reprezenta şi un centru de putere al căpeteniilor getice din această zonă. În orice caz singurele cercetări arheologice de anvergură la cetăţile de la Stânceşti au avut loc în perioada 1960-1970 de către un colectiv de specialişti din Iaşi coordonat de Adrian şi Marilena Florescu.
Săpăturile au cuprins doar 10% din suprafaţa cetăţilor. În timpul lucrărilor din anul 1961, în cetatea numărul II, cum a fost numită de arheologi, aflată astăzi în pădure, a fost descoperit un tezaur inedit. Mai precis, sub podeaua de lut a unei locuinţe getice prăbuşite, probabil în urma unui incendiu, a fost găsit un vas în care se aflau opt piese, dintre care trei de aur. Depunerea era intenţionată. Mai precis era amenat un loc special pentru ascunderea comorii.
„Astfel, în zona mediană a laturii de nord a locuinţei II, sub dărâmăturile de pereţi (masive în acest sector) la 0,40 m depărtare (de perete) în interiorul locuinţei, s-a constatat că podina a fost uşor adâncită, pentru a se crea un mic lăcaş cu diametrul de 25 cm, în care a fost pus un borcan lucrat cu mâna din pastă cenuşie brună, uşor bitronconic, cu marginea buzei întărită, fără decor”, scria Adrian Florescu în lucrarea dedicată descoperirilor de la Stânceşti, „Cetăţile Traco-Getice din secolele VI-III A CHR de la Stânceşti (jud. Botoşani)”.
Tezaurul consta într-o zăbală de fier, aplici din bronz , psalii din argint şi cel mai important două aplici din aur dar şi o aplică, cea mai misterioasă, din aur. Aceasta din urmă era de mari dimensiuni, cu o lucrătură extraordinară reprezentând un animal fantastic cu cap de porc mistreţ, trup de peşte şi coadă de pasăre. Are o lungime de 478 mm şi o lăţime de 96 de mm”, continuă descrierea. Lucrată din foaie de aur - foarte subţire - reprezentând o figură zoomorfă fantastică, în linii generale, ea apare sub forma unui peşte, cu cap de mistreţ şi coadă de pasăre şi realizată în tehnica presiunii. Foaia de aur a fost presată pe un tipar din lemn (cu ajutorul probabil al unui obiect tot din lemn).
„Modelată astfel, foaia s-a aplicat peste un suport dintr-un material mai rezistent. N-ar fi exclus să fie vorba eventual de acelaşi tipar de lemn având însă o grosime de 15 mm, fixarea foii modelate făcându-se prin îndoirea sa din jur împrejur peste suportul respectiv. Maniera stilistică în redarea trăsăturilor specifice acestei reprezentări zoomorfe, sub aspectul anatomic, dovedeşte un nivel artistic superior fiind vorba de un produs al unui atelier de specialitate. În afară de originalitatea pe care o întruchipează, obiectul în discuţie atrage atenţia prin valoarea dimensiunilor din punct de vedere zoomorf”, preciza Adrian Florescu, în aceeaşi lucrare.
O serie de copii ale pieselor din aur se află şi la Muzeul Judeţean Botoşani, dar originalele sunt la Muzeul Naţional de Istorie, sala Tezaur.
Piese misterioase din echipamentul unui războinici al stepelor
Dacă în cazul psaliilor şi al zăbalei lucrurile sunt clare, funcţionalitatea aplicilor, în special cea cu figură zoomorfă reprezintă încă subiect de dezbatere în lumea ştiinţifică. În perioada comunistă mai ales s-a avansat ipoteza că aplica de mari dimensiuni din aur ar fi fost un obiect getic cu rol cultic, un simbol al apei, pământului şi aerului.
În realitate se pare că era vorba fie de o piesă de harnaşament, fie de o aplică pentru scuturi. În urma analizei acestor piese s-a ajuns la concluzia că ele sunt de origine scitică. Mai precis ar fi aparţinut unui războinici scit. Având în vedere calitatea lucrăturii dar şi materialul preţios folosit este probabil ca acestea să fi aparţinut unei căpetenii scitice.
Aplicile din bronz, ca nişte colţi de mistreţ, puteau fi obrăzare pentru cal, iar alte aplici din aur erau montate la nivelul urechilor animalului. Practic, era transformat într-un animal fantastic cu efecte psihologice evidente pe câmpul de luptă. În legătură cu aplica mare din aur, reprezentând un animal fantastic, au fost avansate alte ipoteze. Fie că a fost un obiect de podoabă pe fruntea calului, fie în zona pieptului, pe o curea de mari dimensiuni.
Specialistul tracolog Alexandru Berzovan crede, însă, prin analogii cu o piesă asemănătoare descoperită în Polonia, că această aplică era montată pe scutul unui războinic scit.
„Posibile indicii ar veni din analiza unei analogii apropiate ca aspect şi mărime15 – piesa de aur de forma unui peşte descoperită la Witaszkowo , pe teritoriul actual al Poloniei. Aceasta prezintă următoarele dimensiuni: 41 cm lungime, 15 cm lăţime, greutate de 608,5 grame17. Şi această piesă a fost interpretată de către unii autori ca un prometopidion18; cu toate acestea, analizele metalografice efectuate au relevat pe partea dorsală a piesei urme de rugină, sugerând că aplica fost montată pe un suport de fier – poate pe lamelele unui scut19. Dacă este să luăm în discuţie şi masivitatea piesei în sine, foarte greu de montat pe fruntea unui cal, interpretarea ei ca aplică de scut apare ca cea mai plauzibilă soluţie”, precizează Alexandru Berzovan în ”Observaţii privind funcţionalitatea unor piese din tezaurul de la Stânceşti, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani”, apărut în enciclopedia-dacică.ro (ENDA).
În orice caz, specialiştii sunt convinşi că îngropat sub casa getică de la Stânceşti este o parte a echipamentului unei căpetenii scitice.
Cum au ajuns podoabele unui războinici al stepelor sub podeaua unui get
Modul în care a ajuns harnaşamentul în cetatea de la Stânceşti este un mister. Există şi aici mai multe supoziţii. Între geţi şi sciţi au existat cu siguranţă conflicte. Cetăţile au fost de altfel ridicate pentru ca geţii din zonă să se apere de atacurile sciţilor. Una dintre ipoteze ar fi că în timpul luptelor, războinicii geţi au reuşit să doboare o căpetenie scitică şi i-au luat piesele de valoare din echipamentul militar. O altă ipoteză ar fi stabilirea unei căpetenii scitice în zonă.