Sunt oameni pe lângă care trecem și despre care nu știm nimic. Îi vedem pe stradă, poate le zâmbim formal dacă îi cunoaștem, trecem în viteză pe lângă ei, și, de cele mai multe ori, observăm că nu știm nimic despre ceea ce fac cu adevărat.
Trăim într-o societate concurențială care nu ne permite să lăsăm garda jos și să le privim poveștile.
În week-end, cele câteva momente de respiro pe care avem, le petrecem cu familia și de cele mai multe ori în fața televizorului. Ei bine, sunt povești pe care în aceste scurte perioade de nonactivitate ar trebui să le citim, să le privim, sau să le ascultăm. Pentru că ne inspiră.
Un tânăr, Mihail Siminciuc, ne-a spus o astfel de poveste, de data asta în imagini. Despre Tanti Lucica, o bătrână care a adus pentru al doilea an consecutiv, 27 de tineri în Tabăra din pridvorul satului Aurel Vlaicu, din județul Botoșani. A trecut ceva vreme de la eveniment, pentru că a fost astă vară, dar filmul care a rămas în urmă este o adevărată poveste de viață. Un talisman al vieții satului românesc de la începutul secolului XXI.
“Ea a înțeles că poate oferi o vacanță copiiilor vecinilor și a familiei ei prin acesată tabără. Mulțumim Consiliul Județean Botoşani pentru că prin intermediul unei finanțări adresate proiectelor de tineret ați făcut posibil că această poveste să prindă viață”, ne-a spus tânărul.
Lăsând politica și orice probleme deoparte, vă invităm să vizionați acest scurt metraj făcut cu mult suflet despre Tanti Lucica Luchian, de Mihail Siminciuc: