În India începutului de secol XX, într-o familie simplă, un băiat de vreo 7 ani mânca foarte mult zahăr. Toate eforturile părinÈ›ilor de a-l convinge că nu este bine să mănânce foarte mult zahăr erau zadarnice. Decid să meargă la Gandhi, având speranÈ›a că acesta îl va convinge pe băiat să renunÈ›e la zahăr.
După un drum de vreo 7 zile, mama È™i băiatul ajung în faÈ›a lui Gandhi. Mama spune:
"Gandhi, te rog să-i spui băiatului meu să nu mai mănânce atât de mult zahăr!"
După câteva secunde în care Gandhi priveÈ™te aparent absent, spune:
"Femeie, vino cu băiatul peste 7 zile!"
Desi a comentat, aceasta se supune È™i pleacă din fata acestuia. ÎÈ™i petrece o săptămână departe de casa È™i vine din nou momentul în care se prezintă în faÈ›a învățătorului. Din nou, cu aceeaÈ™i rugăminte:
"Gandhi, te rog să-i spui băiatului meu să nu mai mănânce atât de mult zahăr!"
Acesta îl priveÈ™te lung pe băiat È™i spune:
"Tinere, te sfătuiesc să nu mai mănânci atât de mult zahăr, nu-È›i face bine!"
"Bine Gandhi, aÈ™a voi face", spune băiatul siderat de privirea învățătorului.
Mama băiatului, contrariată, îl întrebă pe Gandhi:
"Nu înÈ›eleg de ce a trebuit să aÈ™tept o săptămână ca să-i poÈ›i spune băiatului meu să nu mai mănânce atât de mult zahăr?"
Și Gandhi răspunde:
"Pentru că acum o săptămână È™i eu mâncam la fel de mult zahăr!"