Spre deosebire de sistemul românesc, sistemul din Germania nu creează staruri medicale, ci creează clinici foarte puternice. În Germania, înaintea medicului, instituţia este cea care reprezintă o garanţie a actului medical şi tot clinica este cea care preia presiunea principală din afară. Pacienţii au acolo aşteptări de la o echipă, nu de la un singur doctor, în timp ce românii se adresează unui medic, nu clinicii în care acesta activează, astfel încât ,dacă medicul pleacă dintr-un spital în altul, pacienţii îl urmează, iar clinica îşi pierde din importanţă. În Germania lucrurile stau diferit: prin continuitate în formare peste generaţii, renumele unei clinici şi imaginea în faţa pacienţilor sunt foarte solide, relatează medicul Cătălin Badiu, într-un material pentru qmagazine.ro.

Medicul nu este nici felcer, nici mercenar

Există în ambele sisteme medici foarte dedicați, aşa cum există şi oameni mai superficiali în meseria lor. Din punctul meu de vedere, în România se încearcă, printr-o presiune mediatică excepțională, crearea unei imagini negative a medicilor. Aceștia ajung să fie prezentaţi ca nişte felceri, capătă o imagine de mercenari. Este greşit să uităm că meseria asta are totuşi ceva nobil în ea. Nu pentru faptul că te sacrifici pentru pacienţi, ci pentru că se lucrează cu viaţa, cel mai de preţ aspect care există pe lumea asta. Imaginea negativă care li se creează medicilor îi afectează, îi face să sufere, îi desensibilizează. Ajung să fie ironizaţi în momentul în care au o realizare, iar atunci când are loc un eveniment negativ, se naşte un cor de judecători împotriva lor.

 Educaţie şi respect, două elemente ignorate

Oamenii, când spun sistem medical, se gândesc la spitale, dar şi la doctori, asistente, infirmiere. În privința necesităţii de schimbare a infrastructurii, a spitalelor, a igienei acestora, a dotării sau, de multe ori, a consumabilelor, cred că suntem cu toţii de acord de la bun început. Mai este însă ceva: educația şi gradul de civilizaţie al celor care populează sistemul medical, fie ei personal angajat sau pacienţi şi aparţinători. Toată lumea aruncă cu pietre în spitale când vine vorba de igienă, dar, în realitate, aproape nimeni nu este interesat de fapt de igienă.

Putem să construim zeci de spitale nou-nouţe, dar în momentul în care acestea sunt invadate de persoane care nu acceptă anumite reguli de comportament într-o astfel de instituţie, nu vom fi niciodată mulţumiţi, nu vom ajunge niciodată la acea imagine a spitalului occidental la care aspirăm cu toţii.

Aparţinătorii pacienţilor internaţi vin câte douăzeci în vizită la pacient, fapt pe care nu l-ar face în altă parte pentru că nu li s-ar permite. În momentul în care vin în spital, uită unde se află şi se comportă ca în gară, în secolul al XIX-lea. Fumează pe scările spitalului, lasă pahare cu cafea, resturi de mâncare şi gunoaie pe unde vezi cu ochii. Sunt chestiuni legate de igiena elementară. Cred că atunci când discutăm despre reformarea sistemului medical ar trebui să ne intereseze şi ca populaţia să fie educată din punct de vedere al igienei. Sigur, aici intervine datoria medicilor să îi înveţe pe pacienţi şi pe aparţinători ce este şi ce nu este permis. Oamenii înţeleg aceste noţiuni elementare de igienă şi de sănătate abia după ce le explici în mod repetat.

Nu este suficient să investeşti milioane în tehnologie dacă nu investeşti la fel de mult în educaţia populaţiei şi a personalului medical, care trebuie să accepte că modul în care se comportă reprezintă cel puţin o parte din tabloul sistemului de sănătate.

Dezastrul nu este dacă pleacă, dezastrul este dacă nu se mai întorc

Din păcate, imposibilitatea de finanţare a unui trai decent pentru medici și pentru personalul medical este unul dintre motivele pentru care mulţi părăsesc sistemul sau chiar ţara. Dar cred că nu doar banii sunt motivul pentru care medicii pleacă din România, deşi acest aspect este semnificativ. Dacă nu le oferi un viitor din punct de vedere financiar, nu ai cum să îi ţii în ţară. Mai sunt însă şi alte motive, cel puţin tot atât de importante pentru care medicii pleacă. În străinătate sunt trataţi cu mai mult respect, atât din partea statului, cât şi din partea pacienţilor. Acolo nu o să fie pus niciun medic în situaţia de a fi luat la bătaie de pacienţi, scuipat sau acuzat fără motiv.

Trebuie să înțelegem că un dezastru absolut nu este faptul că tinerii pleacă în străinătate. 

Dezastrul absolut este atunci când aceştia nu se mai întorc.

Niciun medic în formare nu este batjocorit, ironizat de medicii mai în vârstă sau de profesorul lui, de şeful de secţie. E foarte adevărat, sistemul de sănătate din Germania este unul foarte bine organizat, în care se cere şi se aşteaptă de la medici foarte mult. Însă dacă tu, ca medic tânăr, îndeplineşti condiţiile, dacă faci performanţă, atunci cu siguranţă eşti susţinut şi respectat, atât în anii tăi de formare, cât şi mai târziu, pe parcursul întregii cariere. Din păcate, în România, formarea profesională este încă influenţată de foarte mulţi alţi factori care nu au legătură cu performanţa. Acest fapt se perpetuează în multe situaţii şi în cariera ulterioară. De multe ori mediocritatea bine vândută este azi mai strălucitoare în România decât performanţa tăcută.

 
Cătălin Badiu este medic primar de chirurgie cardiovasculară (Technische Universitat Munchen), este specializat în chirurgie cardiacă minim invazivă, plastii (reparaţii) valvulare aortice, mitrale şi de valvă tricuspidă şi bypass coronarian complet arterial. S-a format şi a activat 12 ani în spitalului universitar German Heart Centre Munich (DHM) din München/ Germania. În prezent, doctorul Cătălin Badiu conduce noua secţie de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, dar activează şi în sistemul privat de sănătate, în cadrul centrului de Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul Monza. (qmagazin.ro)