În anul 1883, tatăl său, Ion N. Pillat, intrase în posesia proprietăţii de la Miorcani, din fostul judeţ Dorohoi, locul care avea să îl inspire pe poetul Ion Pillat, dar şi pe fiul acestuia, Dinu.
Ion N. Pillat se va afirma ca om politic, în parlamentul ţării. Căsătoria cu Maria, cea de a doua fiică a liberalului Ion C. Brătianu, îl implică şi mai mult în tumultul vremurilor, fapt care, de altfel, îşi va pune pecetea pe destinul tuturor membrilor familiei Pillat, care vor fi purtaţi prin grele puşcării urmate de domicilii forţate.
![](/img/uploads/ION.jpg)
În anul 1911 debutează cu poezie în Convorbiri literare, sprijinit de Titu Maiorescu.
Participă la campania din 1913, în Războiul de Reîntregire, ca ofiţer de legătură pe lângă misiunea militară franceză, dar şi la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1919, ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene.
În anul 1915 se căsătoreşte cu pictoriţa Maria Pricopie-Dumitrescu, care va fi cunoscută în mediul artistic ca Maria Pillat-Brateş.
În anul 1936, Ion Pillat este distins cu Premiul național pentru literatură și ales membru corespondent al Academiei Române. În 1937 a tradus din Charles Baudelaire și a publicat volumul Țărm pierdut. A publicat în 1942 o antologie de traduceri din poezia germană și volumul de versuri "Împlinire". În 1944, sub titul "Poezii", a apărut întreaga sa operă lirică, scrisă în perioada 1906 - 1941.
La data de 17 aprilie 1945 a suferit o congestie cerebrală în plină stradă, în Bucureşti. Este transportat acasă în stare de inconștiență, iar până seara a decedat. Avea 54 de ani.
După 1945, poezia sa este trecută la "index", din rațiuni strict politice.
![](/img/uploads/maria pillat.jpg)
![](/img/uploads/Dinu_Pillat.jpg)
Volume de versuri publicate de Ion Pillat:
1912 – Visări păgâne, Editura Minerva, București
1914 – Eternități de o clipă, Editura Flacăra, București
1914 – Amăgiri, Editura Flacăra
1919 – Grădina între ziduri, Editura Frayier Soye, Paris
Pe Argeș în sus, Editura Cultura națională, 1923 ( volumul cel mai cunoscut)
Satul meu, Editura Cartea vremii, 1925
Biserica de altădată, Editura Cartea Românească, 1926
Întoarcere, Editura Petre Cătunaru, 1928
Limpezimi, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1928
Caietul verde, Editura Cartea Românească, 1932, ediție definitivă, 1937
Scutul Minervei, București, 1934
Poeme într-un vers, Editura Cartea Românească, 1936
Țărm pierdut, Editura Fundațiilor, 1937
Umbra timpului, Universul literar, 1939
Balcic, București, 1942
Asfodela, București, 1943
Antologia poeților de azi
Florica (poezii, cu desene de Ștefan Popescu) Editura Cartea Românească, 1926
Implinire 1942 Editura cartea romaneasca.