Citesc. "Vremurile nu au devenit mai violente – ele sunt doar mai televizate" (Marilyn Monson). Continuu. "Unul dintre lucrurile bune ale vremurilor moderne este că, dacă mori între-un mod oribil în direct la televizor, nu ai murit degeaba. Ne-ai distrat pe noi". (Kurt Vonnegut). Corect. Mă opresc. Deschid televizorul.

Da, aici s-a ajuns: răul a devenit subiect de entertainment. Nu frumuseţea este spectacolul, ci murdărirea şi distrugerea ei brutală într-un show mediatic. Binele plictiseşte, răul este spectaculos. Frumuseţea nu mai atrage decăt dacă este kitsch, caricaturizată, desenată în tuşe groase, dusă la extreme, schimonosită.

90% din conţinutul editorial al mass-media de azi este o intensă apoteoză a răului. Ştirile cu accidente oribile, atentate teroriste, sinucideri neverosimile, crime şi incesturi îngrozitoare – chiar dacă nu ar trebui saă prezinte nici pe departe interesul pe care-l induce mass-media – sunt mult mai puţin toxice în comparaţie cu celelalte forme de promovare a răului. Să prezinţti un accident din nu ştiu ce sat în jurnalul de la ora 19:00 este o tampenie editorială, dar cel puţin este o ştire, un fapt – este  violenţă, dar nu are nimic pervers. În schimb, deversarea zilnică, oră de oră, a tone de manipulare, corupţie, prostii, kitsch, demagogie, minciună , ură, scandal, nonvaloare, mentalităţi înapoiate, ipocrizie, judecăţi strâmbe, este obscen şi pornografic, este apogeul unei perversităţi. Perversitate pentru care apoi, ipocriţi şi ofuscaţi, îi acuzăm, de exemplu, pe copiii noştri că s-au contaminat de ea. Adsurd. Noi, maturii, asiguram ratingul unor subiecte mass-media execrabile de care nu avem cum să-i ferim pe copii. Pentru că atmosfera este impregnată de un soi de ceaţă invizibilă extreme de toxică. Televizoarele sunt doar nişte relee care retransmit, la nesfârşit, şi potentează prin impactul mass-media aceasta realitate. Un cerc vicios.

Nu spun că în mass-media realitatea ar trebui să fie reflectată numai în roz şi bleu. Doar că ar trebui să existe o cale de mijloc, un echilibru între opţiuni şi alternative: să avem conflicte, dar polemici, nu scandaluri. Să fie o luptă dialectică, dar între kitsch şi bun gust, nu doar un continuu concurs cu tema "cel mai rău dintre răi câştigă". Mereu trebuie să alegem "răul cel mai mic". Şi nimic pozitiv nu se opune acestei stări fapt.

Mass-media nu a învăţat nimic din teribilul accident de la Mihăileşti de acum şapte ani. Atunci, doi jurnalisti au murit pur si simplu din cauza presiunii exercitate asupra lor de a produce senzaţionalul cu ori ce preţ. Ce era aşa de senzaţional în situaţia unui tir-cisternă care ardea la marginea drumului? Evenimentul nu era acesta. Evenimentul real a fost, din păcate, deflagraţia care a urmat. Dacă jurnaliştii ar fi ajuns acolo la adevaratul eveniment, acum erau în viaţă. "Trebuie să faci binele din rău, pentru  că nu ai altceva din ce să-l faci", spunea filozoful american Saul Kripke. Deocamdată, pare mai fascinant să exploatam mizeria pentru a produce alte mizerii şi mai spectaculoase combinând cât mai ingenios ingredientele sale. Poate este o formă de culpabiliazare şi autopedepsire inconştientă.

Răul există pentru că nu ne mai săturam de el. Nu se poate ca societatea noastră să fie bună când cetăţenii ei asigură rating-uri uriaşe tocmai răului de care, ipocrit apoi, se plânge că vrea sa scape.

 

(verticalnews.ro)