Reality-show-ul a fost sancționat recent de CNA pentru conținut nepotrivit orei de difuzare.
Pentru Marina Ștefania Manea, profesoară și mamă a doi copii, această cifră ridică o problemă care depășește cazul unei singure emisiuni: cât de mult din educația copiilor am lăsat, fără să ne dăm seama, în seama ecranelor?
Într-un mesaj transmis redacției Totul despre Mame, profesoara vorbește despre responsabilitatea părinților, despre conținutul pe care copiii îl consumă nesupravegheați și despre nevoia de a pune limite fără a le interzice accesul la tehnologie.
Iată mesajul ei integral:
”Vă scriu în calitate de părinte și de profesor, profund alarmat de o realitate care ni s-a confirmat recent și pe care nu o mai putem trece cu vederea: tot mai mulți copii din România, cu vârste fragede, între 4 și 12 ani, ajung să privească emisiuni de tipul „Insula Iubirii”.
Când am auzit prima dată această cifră, am refuzat să o cred. La 4-7 ani, copiii ar trebui să fie în lumea poveștilor, a jocurilor în parc și a inocenței. La 8-12 ani, încep să descopere lumea, dar filtrul lor emoțional și cognitiv este complet nepregătit pentru manipulare, infidelitate promovată ca divertisment, relații toxice, gelozie dusă la extrem și un limbaj sau un comportament profund sexualizat.
Cum s-a ajuns aici?
Răspunsul este, din păcate, simplu și dureros: prin accesul neîngrădit la ecrane, prin lipsa unor filtre parentale reale pe telefoanele și televizoarele din casele noastre, dar și prin faptul că aceste emisiuni rulează în fundal în multe familii, ca un „zgomot de fond” inofensiv în viziunea adulților. Doar că urechile și ochii copiilor înregistrează totul.
Pentru un copil de 6 sau 10 ani, personajele de la televizor devin modele. Când văd adulți care se trădează, se jignesc sau își expun intimitatea fără perdea, ei nu înțeleg ironia sau „entertainmentul” de televiziune; ei absorb aceste comportamente ca fiind normale. Se creează astfel o bulă de normalitate falsă, în care valorile fundamentale pe care încercăm să le sădim în ei – respectul, blândețea, siguranța emoțională – sunt pulverizate de prime-time-ul comercial.
Ca părinte, simt o mare vinovăție colectivă a generației noastre
Ne concentrăm să le cumpărăm cele mai bune haine, să îi ducem la meditatori sau la cursuri de înot, dar de multe ori scăpăm de sub control cel mai puternic educator din casă: ecranul conectat la internet. Nu cred că soluția este interzicerea totală a tehnologiei – pentru că trăim în secolul digital –, ci trezirea noastră la realitate. Avem nevoie de o conversație deschisă între părinți despre igiena digitală a copiilor. Trebuie să punem întrebări incomode: La ce se uită copilul meu când eu sunt obosit și fac mâncare? Știu exact ce algoritmi îi livrează conținut pe YouTube sau TikTok? Cât timp petrecem pur și simplu vorbind cu ei despre ceea ce văd?
Copiii noștri nu au nevoie să fie „copii maturi” înainte de vreme. Au nevoie de protecție, de limite sănătoase și de părinți prezenți care să le filtreze lumea, nu să îi lase pradă unor produse media toxice. Haideți să vorbim mai des despre asta, înainte ca educația ecranului să ne ia copiii înainte de vreme”.
****Maria Ștefania Manea este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din București și are peste 15 ani de experiență în domeniul educației.