Vineri, 20 noiembrie, Filarmonica botosaneana a oferit melomanilor un concert de exceptie. Prin prezenta unuia dintre "copiii minune" ai muzicii culte romanesti, in persoana tinerei violoniste Simina Croitoru, si a dirijorului spaniol Alfonso Saura, am putut asista la ceea ce as putea numi, fara a-mi fi teama ca gresesc, "un regal musical".

Cheia succesului a fost relativ simpla, dar rareori aplicata. In prima parte, Concertul pentru vioara si orchestra in re major de Beethoven, cu sonoritatile bine cunoscute din final, la care tanara interpreta a "daruit" si un biss cu miniatura Enesciana "Lautarul", ce a incheiat intr-un ropot de aplauze binemeritate prima parte a concertului.

Regret faptul ca la Botosani exista (din pacate) printre unii spectatori melomani si prostul obicei de a pleca din sala dupa prima parte, cand solistul principal si-a incheiat "prestatia", dar tot ce le pot spune este ca au ratat pur si simplu o "parte a doua" de-a dreptul "incandescenta", formata din ceea ce putem numi lucrari simfonice de "larga popularitate".

O parte a doua dedicata unui buchet de uverturi celebre. Lucrari frumoase, accesibile tuturor melomanilor, indiferent de gradul de cultura muzicala pe care-l au. Si rezultatul s-a vazut caci putine au fost datile cand, la sfarsitul concertului, toti spectatorii din sala s-au ridicat in picioare ovationand pur si simplu pe membrii filarmonicii, in fruntea carora Alfonso Saura a triumfat.

"Asta-i muzica ce place!". Nu am spus-o eu, ci aplauzele spectatorilor.

Cu un asemenea repertoriu, Filarmonica din Botosani poate umple nu numai o sala ci chiar si un amfiteatru sau o alta locatie in aer liber culegand binemeritate aplauze. Astfel de concerte, cu un asemenea repertoriu, se canta peste tot in lume. De la Berlin la Paris sau Cicago, asemenea concerte au menirea de a atrage marea masa de oameni spre muzica adevarata, innobilandu-le sufletele.

Marii dirijori si interpreti de muzica culta, nu numai ca nu ocolesc un asemenea repertoriu, dar il si impun, ca o unica si fericita solutie in formarea unui auditoriu cultivat. Inca odata sincere felicitari tuturor celor ce au avut frumoasa inspiratie de a alcatui un asemenea repertoriu.

Personal, astept cu un deosebit interes si conertul de joi, 26 noiembrie, al formatiei camerale a Filarmonicii, deasemeni cu un repertoriu frumos, accesibil pentru toti iubitorii de muzica buna.

Post Scriptum: Sunt convins ca cei ce au asistat la acest concert au fost cu mult mai castigati (cel putin spiritual) decat cei ce si-au inrosit ochii si tocit nervii la dezbaterea prezidentiabililor, oferita de mai toate televiziunile romanesti.

Prof. Constantin Ionescu