În 21 noiembrie, toţi creştinii sărbătoresc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (Vovidenia). Faptul aducerii de către părinţi şi a prezentării Mariei în Templul din Ierusalim nu este amintit în niciunul dintre textele sacre canonice, în schimb este descris cu lux de amănunte în cărţile apocrife, care, nefiind inspirate de Dumnezeu, nu sunt cuprinse în Biblie.

După aceste scrieri, prezentarea Mariei în templu s-a făcut cu un fast deosebit şi, în timpul şederii ei acolo, s-au petrecut multe fapte minunate. În realitate, prezentarea în Templu a copilei bătrânilor Ioachim şi Ana s-a petrecut într-un cadru simplu, modest, dar luminat de razele Soarelui Mântuirii întregului neam omenesc.

Fecioara Maria îşi dăruieşte lui Dumnezeu fiinţa sa întreagă pentru totdeauna, oferindu-i Tatălui Veşnic un suflet cu totul nevinovat, adevăratul Templu pe care încă de la începutul lumii îl căuta şi îl aştepta. Pentru creştinii evlavioşi, sărbătoarea de la 21 noiembrie este un fericit prilej de a-şi reînnoi hotărârile şi promisiunile pentru o viaţă sufletească mai adâncă.

 

Biserica Vovidenia din Botosani

Mergand de la Teatrul Mihai Eminescu spre Colegiul National A.T.Laurian, la intersectia strazii Cuza Voda cu strada M. Kogalniceanu, se afla Biserica Vovidenia, cu hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului".

Una dintre bisericile mari ale Botosanilor, construita din piatra si caramida, intre anii 1834-1838, ctitorie a familiilor de boieri Carstea si Varlaam (Baronul Ioan Carstea, Spatarul Gheorghe Varlaam, Grigore Varlaam si fratii sai), asa cum reiese din pisania din pisania de deasupra usii de la intrarea in biserica.

Este ctitorita in timpul domniei voievodului Mihai Grigore Sturza, pe locul unei bisericute din lemn, ridicata de Manole Varlaam. Biserica este monument istoric, din care cauza a fost si este socotita tot timpul ca importanta, imediat dupa bisericile: Sf. Nicolae Popauti (1496), Sf. Gheorghe (1541) si Uspenia (1552), remarcandu-se prin masivitatea ei, frumusetea arhitectonica si locul central ce-l ocupa in oras. Intre anii 1951-1971, biserica a fost inchisa de autoritatile locale, timp in care a suferit mari distrugeri.

In anul 1974 se monteaza geamuri metalice la biserica in exterior si la clopotnita. Biserica a rezistat pe parcursul ei, la peste 32 de cutremure de pamant, din care 16 cu magnitudinea de peste 6 grade, culminand cu cel din 10 noiembrie 1940 de 7,3 grade si cel din 7 martie 1977, de 7,2 grade pe scara Richter si care au lasat urme deosebite, necesitand lucrari de consolidare si reparatii capitale. In anul 1889, biserica avea cor bisericesc, dirijat de sublocotenentul Constantinescu, iar casele din jurul ei au asigurat functionarea unei scoli de cantareti bisericesti in primele trei decenii ale acestui secol.