Ca de obicei de acum, la orele serii, publicăm încă o poezie venită pe adresa de e-mail a redacÈ›iei. Vă dorim lectură plăcută.
***
SÄ‚ FIU O DOAMNÄ‚
de Munteanu Gabriela
Pe o cărare-ngustă, verde, treceam ades cu-a mea bunică.
Duceam în coÈ™ul de nuiele cana cu apă È™i-o pâinică.
Pe o costișă înverzită cosea bunicul la fâneață.
Când ajungeam, eu stăteam jos, el îÈ™i È™tergea aspra lui față...
Mă mângâia încetiÈ™or, apoi mânca pe îndelete,
Eu mă culcam pe fâniÈ™or, din el strângeam flori în buchete.
De mână cu a mea bunică, mă întorceam iar pe cărare,
Pe drumul nostru întâlneam o fată firavă în cale.
Bunica se dădea din drum și mă ferea ușor pe mine,
Zâmbea spre dânsa, îi vorbea È™i-o saluta cu-o plecăciune.
Eu o priveam È™i fermecată de-al său surâs mă agățam,
Ea îmi zâmbea È™i-n faÈ›a-i toată doar bunătate eu vedeam.
Părea o zână din poveste, a florilor mândră crăiasă,
Vorbea duios, călca încet, era mirifică, frumoasă!
Găsea pentru orice oftat o dulce, tainică-alinare,
Bunicii îi zâmbea cu drag, călcând alături, pe cărare.
Pășeam uÈ™or în faÈ›a lor strângând în braÈ›e flori de toamnă,
Și-n gândul meu, nu-nÈ›elegeam, de ce bunica- i spunea... „Doamnă”?...
La poarta școlii vechi din sat ne despărțeam de-a mea crăiasă,
Iar eu speram ca într-o zi din nou în calea mea să iasă.
Am întrebat-o pe bunică de ce crăiasa era „ Doamnă”?
De ce la È™coală ea mergea deÈ™i încă nu era toamnă?
Bunica mi-a răspuns cu drag că, Doamna e învățătoare,
Că ea e zâna care spune cuvinte dulci de alinare,
Ea deslușește taina vieții și dă școlarilor speranță,
Ea îi învață ce-i iubirea, le-arată drumul drept în viață.
Cu ea învață să citească, dezleagă sensuri È™i mistere,
Ea îi învață cum să strângă pe lume cea mai mare-avere,
Averea scumpă-a-nțelepciunii care nu poate fi pierdută
Și care dă celui ce-o are o viață veselă, avută...
Am întrebat-o atunci mirată pe bunicuÈ›a mea cea dragă,
Cercând din greu, cu lacrimi mari durerea să mi-o înÈ›eleagă:
-Păi dacă face așa minuni, de ce nu pot crăiasă- ai spune ?
Doar zâna din povestea ta mai face-asemenea minune...
-Învățătoarea e o zână căci lumea o transformă-ndată
Și pentru câte poate face, n-aÈ™teaptă veÈ™nic vreo răsplată!
---
In visul meu și-acum apare Crăiasa mea din zi de toamnă...
De-atunci, în gând, eu mi-am promis că am să fiu È™i eu o...DOAMNÄ‚...
***
Vă reamintim că publicaÈ›ia Știri.BotoÈ™ani.Ro aÈ™teaptă creaÈ›iile voastre, în versuri, pe adresa stiribotosani2000@gmail.com, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiÈ›i poeÈ›i consacraÈ›i, ci să vă placă să citiÈ›i È™i să scrieÈ›i poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADÄ‚.
Și nu uitaÈ›i: Trăim în BotoÈ™ani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor È™ef, Tudor Carare)