Din nou, la finele zilei, publicăm o poezie ajunsă la redacție din partea unui autor care nu mai are nevoie de prezentare. Vă dorim lectură plăcută.
***
PRIMA IUBIRE SAU CÄ‚DEREA INVERSÄ‚
de PetruÈ› Pârvescu
motto: „…am ajuns într-un loc unde lumina e mută ” (Dante)
de şapte ori a stat soarele-n loc acolo deasupra seminţelor
creierul meu o sărbătoare de patimi
rând pe rând ajungeam până la ghidon
până la pedale
trosnea pielea moale subÅ£ire întoarsă
pe trupul ei mândru gelatinos
râuri de sudoare mestecau cilindri
între picioare
nervos
scăpam din labă pedala dar nu mă lăsam
înaintam cu râvnă aproape curios
era însă uliÅ£a strâmtă
ÅŸi prea adânci malurile albe rotunde
cel puÅ£in aÅŸa mi se părea când eram deasupra
călare pe situaţie
acolo se sfârÅŸea abrupt totul
desigur gândeam
se întâmpla ceva
despre care eu nu ÅŸtiam pe atunci mai nimic
bănuiam aşa vag absolut din născare
mă ridicam ruÅŸinat în fund în genunchi în picioare
prindeam din nou coarnele ei mari nichelate
cu putere
ca pe un ham ÅŸi i z b e a m
firiÅŸoare scurte roÅŸii
ciripind
alergau voioase prin venele moi
întreaga pădure venea rostogol în galop peste noi
muşchii solizi căutau frenetic teaca umbroasă
roata ei toată franjuri dinţată pe margine
spiÅ£ele lanÅ£ul gâfâiau
rotindu-se-n gol
d o a m n e
pe valea vezii la deal dincoace de piteÅŸti
în amiaza meÅŸteÅŸugului
ce sărbătoare
cu dăltiţe de aur şi cosoare de os
cum scobeau lingurarii în trupul ei tânăr propriul lor chip
trosc
auzeam târziu până la cumpănă rădăcina fântânii
până către poale
cum bilele mici şi rotunde cădeau
una
câte una
direct în ţărână
cercuri în valuri tremura aerul tare gustos
podoabă ruinelor soarele băţ
a naibii situaţie
încurcată
păgână
împinge băăăăăăăăăăăă
strigau flăcăii de pe marginea şanţului
împingeeE eeeeeeeeeeee ÅŸi-o să m e a r g ă
cădeaM inverS
mă trezeam târziu
într-un gol enorm măreÅ£
ÅŸi împreună cu mine roata cilindru oglinda
bilele lanţul gros de abanos murdar de vaselină
ÅŸi ea peste mine
c ă l a r e
degeaba
printre spiÅ£ele tari uleioase mergând înapoi
se vedea cerul negru deasupra ca smoala
ÅŸi stele verzi
mici
s t r ă l u c i t o a r e!..
***
Vă reamintim că publicaÈ›ia Știri.BotoÈ™ani.Ro aÈ™teaptă creaÈ›iile voastre, în versuri, pe adresa stiri@botosani.ro, în fiecare zi a săptămânii. Nu trebuie să fiÈ›i poeÈ›i consacraÈ›i, ci să vă placă să citiÈ›i È™i să scrieÈ›i poezie, căreia noi i-am dedicat o rubrică numită VERSURI DIN STRADÄ‚.
Și nu uitaÈ›i: Trăim în BotoÈ™ani, oameni buni. Aceasta este capitala poeziei din România, iar acest lucru nu ni-l poate lua nimeni! (Editor È™ef, Tudor Carare)