Într-un interviu din Belek, în recepția hotelului Bellis, fotbalistul povestește pentru Golazo.ro drama prin care a trecut în urmă cu un an și jumătate, când soția sa a pierdut o sarcină și a fost și ea la un pas de moarte.
Născut la Pitești, îndrăgostit de Botoșani
-Încep cu un lucru inedit, ești născut în Pitești, dar ai jucat pentru FC Argeș doar vreo 16 meciuri. Și atunci, fiind împrumutat. Atipic!
-Da, sunt născut la Pitești, într-adevăr, dar n-am avut șansa să joc mai mult acolo. Am fost împrumutat tot de la FC Botoșani în Liga a 2-a la FC Argeș. Cum spui și tu, am apucat să joc doar vreo 16 meciuri. Am mai avut o dată șansa să joc pentru ei, dar nu s-au concretizat discuțiile, nu ne-am pus de acord pentru contract. (…)
-Ce are Botoșaniul special pentru tine? O zicea și Basarab Panduru, că nu trebuie să fii scos din mediul acela. Și cam așa e, acolo dai randament…
-Mă simt ca acasă la Botoșani. Un club cu o stabilitate, liniște. Mă simt bine aici.
-Stabilitate? Au mai fost probleme.
-Probleme au mai fost de-a lungul anilor. Dar să știi că nu au fost atât de mari cum au fost pe la alte echipe. Poate și de asta am rezistat atât în Liga 1. (…)
-Te mai vezi stând la Botoșani?
-Mă gândesc și la viitorul familiei mele. Nu se știe niciodată. Aștept însă și o propunere din partea Botoșaniului, iar dacă va fi bună, nu e exclus să continui. Nu, pentru că e clubul care m-a ajutat când mi-a fost greu și cu siguranță aș fi deschis.
-Te lasă domnul Iftime să pleci?
-Voi vedea! Mai am contract, iar dacă dânsul îmi spune să rămân, vedem.
-Ce relație ai cu dânsul?
-Foarte bună! E un om bun și cred că toți avem o relație bună cu el. Dânsul ține la toată lumea, e un sufletist de felul lui. Îmi place că e mereu foarte pozitiv. Și anul trecut, când eram jos, era pozitiv cu noi.
Soția a pierdut o sarcină și a fost și ea la un pas de moarte
-Ești tătic de puțin timp, iei familia cu tine dacă pleci?
-Da, am să încerc asta. Oriunde merg, iau familia cu mine. Uite, și acum mi-e greu să stau departe, singur. Mai ales că soția mea abia a născut. E greu să pleci de lângă copil acum, când e la început.
-Ați și trecut prin multe. Acum un an și jumătate soția ta a trecut printr-un moment dificil
-Da, a fost un moment foarte greu din viața mea. Cred că unul dintre cele mai dificile. Am trecut cu bine, Dumnezeu a avut grijă de noi și ne-a dat putere.
-La ce te gândeai în acele momente?
-Foarte multe lucruri! Mi-e greu să și vorbesc, erau multe lucruri în capul meu, nu știam ce să fac, nu. Nu, nu! Nu mai vreau să mă gândesc. Adică nu vreau să mă gândesc ce-mi trecea prin cap în momentele alea.
-Ajunseseși chiar în direcția aia, extremă?
-Da! Era foarte dureros, am pierdut copilul și eram la un pas să o pierd și pe ea. Vă dați seama prin ce momente am trecut?
-Cât a durat calvarul?
-Cred că în jur de o lună și ceva, pentru că ea a stat foarte mult în spital după acea problemă. Tot prin ajutorul domnului Iftime am ajuns la un doctor foarte bun. Ne-a ajutat mult în acele momente.
-Te mai concentrai la ceva?
-Încercam! Pentru că asta îmi este meseria. Prin asta ne câștigăm existența, dar îți dai seama că era foarte dificil în momentele alea, să te mai gândești la altceva.
-Mai exista fotbal pentru tine dacă se întâmpla ceva și mai rău?
-Mi-e greu să mă gândesc la asta. Nici nu vreau pentru că m-am pus în situația asta. A fost un moment greu, dar uite că acum suntem fericiți. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit un cadou foarte frumos.
-V-a fost teamă și acum?
-S-a derulat puțin în minte acel film, ne-a fost teamă timp de nouă luni. Prin ce trecuse ea, apoi a rămas iar însărcinată. A fost un șoc pentru toată lumea, evident că ne-am gândit să nu cumva să se repete istoria. Dar încă o dată, am avut parte de un medic excepțional, ne-a ajutat foarte mut. Ne-a și dat multe sfaturi.
-Ce înseamnă familia pentru tine?
-Familia e totul! Îmi iubesc foarte mult familia, sunt totul pentru mine. Sunt și un tip foarte credincios. Nu în extrema cealaltă. Cred în Dumnezeu, așa am fost mereu.