"Am copilărit la ţară, în Miorcani, Botoşani. Eram o zăpăcită: mergeam la furat de cireşe, duceam gâsca la Prut… Făceam năzdrăvănii. Am avut o copilărie fericită, cum numai la ţară poate fi. Azi, copiii nu se mai bucură de natură, stau la calculator"....
"Nu pot să spun că eu am ales canotajul. A fost o întâmplare! În 1984 s-a făcut o selecție de la Clubul Steaua în toată țara, antrenorul Nicolae Gioga a venit la Liceul de Industire Ușoară din Botoșani și profesorul de sport m-a recomandat pe mine. M-a convins și așa am ajuns la canotaj", spune cea considerată cel mai bun stroc din lume datorită loviturii sale unice.
A cucerit 27 de medalii (16 de aur, 8 de argint și 3 de bronz) la Campionate Mondiale, Olimpiade și Cupe Mondiale, în perioada 1997-2007, fiind clasată de Federația internațională de specialitate pe locul 3 în topul celor mai bune canotoare din toate timpurile.
S-a retras din competiții după Olimpiadele de la Sydney și Atena și ultima dată și-a reluat activitatea în ianuarie 2007, sfârșind-o, însă, în 2008, după Europene.
"Nu știam cât de ambițioasă sunt și nici dacă pot fi prima!", își amintește veterana canotoarelor române, care s-a autodepasit din dorința de a dovedi mereu că este la fel de bună.
În prodigioasa și lunga sa carieră, spune că cel mai greu moment a fost în 2004 "când mi-am lăsat fata (Andreea) acasă, la 7 luni, și am dus-o la părinții mei la Botoșani, iar eu am început să fac din nou canotaj".
Își amintește, însă, cu plăcere de Jocurile Bunăvoinței, de la Seattle, din 1990. "Atunci chiar m-am simțit ca un star. Toată lumea ne aplauda, ne-au dus la antrenament cu motociclete, s-a făcut o deschidere ca la Jocurile Olimpice. Erau cu polițiștii călare, coboram niște scări. A fost un vis!".
Doina Ignat crede că diferența se creează atunci când dai ultima picătură de sudoare. "Fără muncă nu poți să fii campion. Dar toată lumea muncește și se antrenează, noi trebuie să avem ceva în plus, să dăm acea ultima picătură. Normal că, dacă dai tot și îți dorești, nu ai cum să nu câștigi!", susține botoseneanca. S-a reapucat pentru a treia oară de canotaj cu gândul de a fi din nou campioană olimpică și exclude o participare și la Olimpiada de peste 4 ani, de la Londra. "Dacă aș avea 30 de ani, sigur aș mai merge și la următoarea. Dar toate au o limită. Îmi pare rău că am îmbătrânit și nu mai pot face canotaj", argumentează Doina Ignat.
Crede în Dumnezeu și conchide: "Destinul meu a fost să fiu campioană olimpică la canotaj!".