Manifestul zguduitor despre smerenie și regăsire printr-un teribil accident de mașină și tumoarea cervicală a fiului.

Tot ce a trăit mijlocașul Ceahlăului, tehnicianul de la Botoșani, Astra sau „U” Cluj, fost selecționer de juniori al României, s-a făcut la un moment dat vitraliu spre un apus deasupra Moldovei. Iar în timp ce mai toți se complac în negură, el a spart senin cioburile pretențioase ale râvnei pentru glorie searbădă și bani de Superliga. De ce? Ca să poată supraviețui? Ca să intre lumina.

Costel Enache lucrează la Academia de fotbal FC Bacău, finanțată de cei mai bogați români, după a renunțat să fie un antrenor bogat.

Cântă în biserică, predă la o școală profesională, crește copii prin fotbal și pentru fotbal. Antrenează seniorii din L3. Cu smerenie dezarmantă. A supraviețuit unui teribil accident de mașină și s-a înțelepțit prin suferința biruită a fiului diagnosticat cu tumoare cervicală. Dar n-a ales să mai lupte și cu haosul mistuitor al fotbalului „de top”, adâncit într-o amforă ascunsă de pierderea mamei.

Dragostea de viață, fotbal și Dumnezeu

Să spui că Enache e un antrenor atipic ar fi un eufemism și o bădărănie. Povestea lui împărtășită în exclusivitate pentru ProSport e un manifest zguduitor fără să vrea măcar o secundă să devină asta. Viața și fotbalul intră de mână într-o biserică despărțită de ritualuri și ranguri, calcă pragul și ne arată cât și unde suntem, de fapt, scrie Prosport.

După sute de meciuri jucate pe prima scenă și alte sute ca antrenor în primele două eșaloane, Costel Enache s-a întors astăzi la copii și la Dumnezeu. Noi? Într-o rutină stearpă a cotidianului, fix ca în poemul lui Cristian Popescu, alergăm repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și ne lovim tare de pereți, să sune ca un clopot.

Vezi mai jos interviul cu Costel Enache: