Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848. Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
În acest an ceremonialul a avut loc în Piața 1 Decembrie 1918 la Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial.
Alături de comandantul Garnizoanei Botoșani, pentru a saluta Drapelul de Onoare, s-a deplasat Cosmin Andrei, primarul municipiului Botoșani.
Au participat oficialități botoșănene, printre care și Valeriu Iftime, președintele Consiliului Județean Botoșani, care până acum a mai participat doar la festivitățile de 1 Decembrie.
Preotul militar Teodor Cenușă a binecuvântat și a rostit rugăciuni pentru poporul român, iar semnificația acestei zile a fost prezentată de col. (rtg) Sergiu Balanovici. (Vezi video jos)
„A insuflat românilor curaj în toate momentele cruciale ale existenței lor. În timpul Războiului de Independență, precum și în cele două conflagrații mondiale ale secolului trecut. Pe 22 decembrie 1989 imnul s-a învățat pe străzi însoțit mase uriașe de oameni, astfel că instituirea sa ca imn național în anul următor a venit de la sine”, a precizat col. (rtg) Sergiu Balanovici.
Despre Imnul Național al României
Potrivit presidency.ro, poemul „Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul „Deşteaptă-te, române!", câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine. Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!" a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului „Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional, social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la „paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la „Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest „acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele două strofe, cea de-a patra şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Pe lângă acest imn, românii mai au „Hora Unirii", scris în 1855 de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859) şi, în general, în toate ocaziile când românii aspiră la uniune şi armonie. „Hora Unirii" este cântat pe ritmul unui dans lent, dar energic, ce reuneşte întreaga adunare. Dansul în cerc (hora) este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea şi dorinţa românilor de a trăi laolaltă.
