Crescut la Drochia, educat la Chișinău, și-a dezvoltat pasiunile și s-a descoperit în orașul lui Eminescu, la Botoșani. O poveste de viață impresionantă, plină de curaj și determinare. Despre Ghenadie Prisăcaru, cei care l-au cunoscut spun că era un erudit și un mare îndrăgostit de viață.
De la Drochia la Botoșani
În urmă cu doar trei săptămâni, jurnalistul Ghenadie Prisăcaru a oferit un interviu colegilor de la Observatorul de Nord, publicație din ținutul Soroca, Republica Moldova.
„Prima dată am venit în România în 1993, când eram student la Institutul de Arte din Chișinău. Încercam să supraviețuiesc, așa cum făceau mulți alții în acea perioadă. Bănuiesc că știți cum erau anii ’90 în Moldova – nu era deloc ușor. Am încercat să fac comerț, dar mi-am dat seama că nu mă pricepeam și nici acum nu m-aș vedea făcând asta. După o vreme, am decis să depun actele pentru cetățenie la Botoșani, fiind mai aproape de casă. Între timp, am încercat să mă angajez la București, dar era o perioadă foarte complicată. Am avut discuții cu Pro TV, însă tocmai atunci, în luna august, televiziunea a intrat într-o criză financiară și au început să restructureze personalul. Așa că m-am întors la Botoșani. Într-o zi, mă plimbam prin oraș și am văzut o clădire cu antene parabolice. Am intrat să întreb despre un loc de muncă și… m-am angajat chiar din prima zi”, a povestit Ghenadie Prisăcaru.
Ghenadie a lucrat mulți ani în presă, atât în televiziune, cât și în ziaristică. A fost la Monitorul de Botoșani timp de un an și a petrecut 12 ani la televiziunea locală. A colaborat cu posturi mari precum TVR, Realitatea TV, Pro TV, Antena, B1 TV, și chiar cu posturi internaționale, precum CNN și NBC. În plus, Ghenadie este membru al National Geographic ca fotograf.
Ca jurnalist, Ghenadie Prisăcaru a fost martor nu doar al integrării României în Uniunea Europeană, ci și al transformării orașului.
„Făceam știri despre problemele locale, observam ce se întâmplă în țară, dar și în județul Botoșani. Pentru că acopeream întreg județul, am văzut mari probleme la întreprinderile care își pierdeau piața de desfacere, întreprinderi care, în cele din urmă, au falimentat. Totuși, nu pot să nu menționez partea bună: în toți acești ani după integrare s-au construit drumuri și pensiile sunt plătite. Sunt tineri care au accesat fonduri și și-au deschis firme. Dacă ieri nu puteau, astăzi pot. Și-au creat mici afaceri sau firme mijlocii, adică s-au dezvoltat. Am colegi fotografi, de exemplu, care au accesat fonduri și au reușit să își cumpere dintr-o dată echipamente în valoare de 20.000 sau 50.000 de euro. Eu mi-am cumpărat aparatura treptat. Ei au accesat fonduri și s-au trezit dintr-o dată cu carul plin. Au putut, astfel, să aibă un start mult mai bun”.
Atelierul de fotografie
În centrul istoric al Botoșaniului, Ghenadie a reușit să deschidă un studio fotografic. Amenajat cu propriile sale mâini într-o încăpere de colț, acest mic spațiu a devenit în curând foarte popular printre locuitorii orașului. Un sticker discret pe ușă, cu numele și numărul de contact, este poate cel mai sugestiv detaliu despre talentul și popularitatea lui Ghenadie în Botoșani.
„Când a început pandemia, am oprit studioul, deoarece nu venea nimeni să facă poze. Stăteam toți închiși. Atunci mi-a venit o idee: am luat de la Registrul Comerțului o carte cu firmele din Botoșani și am trimis oferte către fiecare. Am început să fac fotografii de produs pentru eMAG, Aliexpress și alte companii. A început să meargă bine, pentru că făceam poze la haine, produse alimentare și la tot felul de lucruri. Iată vedeți, acestea tot de mine sunt făcute, arată Ghenadie spre meniurile de pe masă”.
Dar s-a abătut boala
Dar atunci când se aștepta mai puțin, a venit boala, care i-a dat mai multe planuri peste cap. De câțiva ani, lui Ghenadie i-a fost depistat un melanom agresiv. Chinuit cumplit de boală, Ghenadie nu a ezitat să își exprime recunoștința pentru statul român și empatia cu celelalte persoane lovite de cancer, în special oamenii bătrâni.
„Am beneficiat de trei operații mari. O dată la doi ani mă operez și iau un tratament de 10.000 de euro pe lună. Imaginați-vă 10.000 de euro pe lună! Statul român îmi plătește, eu nu plătesc. Vedeți, eu beneficiez de un program care acoperă toate cheltuielile. Când merg la oncologie, văd foarte multă lume, chiar incredibil de multă. Sunt foarte mulți bătrâni care ar putea să moară, dar sunt menținuți prin acest program, chiar dacă nu sunt asigurați medical. Nu pot să nu fiu recunoscător, căci de la statul român am primit un apartament gratuit. Era un program, nu știu dacă mai există și cum mai funcționează azi. Atunci când a fost lansat, mă încadram în criteriile de eligibilitate: până la 35 de ani, cu studii superioare și un loc de muncă. Am depus dosarul pentru obținerea locuinței și, peste un an, am primit un apartament cu două camere, pentru care la început plăteam o chirie modică. După aceea, apartamentul a fost scos la vânzare și am luat un credit pentru a-l cumpăra”.
De la fotograf la acordor de pian
Cu toate acestea, curajul cu care Ghenadie își trăiește viața nu se oprește aici. Nici boala și nici pandemia nu i-au stăvilit dorința de a explora și de a învăța lucruri noi.
„S-a întâmplat că soția mea, care este pianistă, avea nevoie de serviciile unui acordor. L-am contactat, dar din cauza pandemiei nu a putut veni. Atunci, soția mi-a spus: „Poate ar trebui să faci tu niște cursuri”. Cursurile pe care le-am găsit erau în germană, limbă pe care nu o cunosc. Am găsit apoi niște cursuri în Rusia. Am mers la Moscova, am început cu un curs de bază, apoi am continuat cu unul avansat și, în cele din urmă, cu cel de recondiționare. Mi-a plăcut foarte mult și încă îmi place. Acum, am transformat studioul meu: jumătate este atelier pentru acordarea pianelor, iar cealaltă jumătate este studio de fotografiat”.
Cineva spunea că muzica e matematică. Ea calculează și aranjează armonios fiecare tact, fiecare ritm, interval.
„Nu am fost niciodată bun la matematică, eram o catastrofă, copiam la ore, dar munca de acordor necesită un anumit nivel de cunoaștere. Trebuie să asculți și să numeri vibrațiile, să știi câte vibrații pe secundă are, de exemplu, o terță sau o cvintă, și eu încă învăț”.
Acum, atelierul simpatic din colț s-a transformat într-un locușor unde discipolii Liceului de Arte “Stefan Luchian”, unde Chenadie lucrează, organizează mici concerte.
Iar vechea piață din Botoșani este inundată de muzică, reflectând nu doar curajul său, ci și dragostea imensă pentru viață, pe care Ghenadie o trăiește în fiecare zi. (Articol publicat pe 13 septembrie 2024)
Pe 7 octombrie 2024, Ghenadie Prisăcaru s-a stins din viață. Rămâne după el modelul unui profesionist, un fotograf talentat, un om discret, dar cu o inimă mare.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!