Moşii de iarnă se prăznuiesc în acest an pe 6 martie, zi în care Biserica Ortodoxă face pomenirea celor adormiţi. Moşii de iarnă marchează începutul sâmbetelor morţilor, care se încheie în Săptămâna Mare.
În fiecare primăvară, în acest an la începutul lunii martie, credincioşii aduc la biserică ofrande pentru sufletele celor dragi. La Moşii de iarnă, sărbătoare celebrată de creştinii ortodocşi în sâmbăta dinaintea Lăsatului sec de carne, tradiţia populară spune că nu e bine să lucrezi pentru că rişti să înnebuneşti sau să tremuri.
În tradiţia populară există credinţa că pe 6 martie sufletele morţilor coboară pe pământ, de aceea se dă de pomană mâncare gătită. Aşa cum la Moşii de vară s-au păstrat din bătrâni o serie de superstiţii pentru liniştea răposaţilor, şi la cei de iarnă, cinstiţi în acest an în luna martie, se respectă datinile populare.
În această perioadă nu se circulă noaptea, pentru că sufletele morţilor colindă neîncetat. Cel mai periculos este să mergi în noaptea din ajun şi de Mosi, când sufletele se întorc la mormite şi aşteaptă să meargă la cer.
Tot de Moşi, gospodinele nu dau cu mătura ca să nu ridice praful în ochii răposaţilor, nu spală şi nu aruncă gunoiul ca să nu ajungă în mâncarea morţilor.
În tradiţia ortodoxă, în ziua praznicului se aduc la biserică, pentru a fi sfinţite, coliva, prescurea şi o sticlă de vin. De asemenea, se sfinţesc vase cu mâncare şi pachete cu alimente pe care rudele celor adormiţi le împart după slujba de pomenire.
Tradiţia creştină spune că ofrandele oferite de sufletul celor adormiţi au putere de mijlocire pe lângă Dumnezeu pentru iertarea păcatelor săvârşite de către ei, cu gândul sau cu fapta, în timpul vieţii. În amintirea celor adormiţi, urmaşii merg la cimitir pentru a le curăţa mormintele şi a le aşeza flori şi lumânări aprinse la căpătâi.
