Creștin ortodocşii prăznuiesc, duminică, 12 aprilie, Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim. Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o.
Duminica Floriilor este o sărbătoare creștină care nu are o dată exactă, dar care este comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui. Sărbătoarea de Florii comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru Evanghelii: intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor.
Cu doar câteva zile înainte de Răstignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost primit de mulțimile care Îl slăveau și Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim, călare fiind pe un mânz de asină. Entuziasmul poporului era un adevărat gest de sfidare faţă de autoritatea romană din vremea respectivă. După cum consemnează Sfântul Evanghelist Matei, iudeii vedeau în Hristos, în acele clipe, „împlinirea celor ce s-au spus prin prorocul” Zaharia cu mai bine de 400 de ani înainte:
Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. (Zaharia 9, 9)
Mântuitorul împlineşte întocmai profeţia veterotestamentară, intrând în Ierusalim într-o smerenie deplină, călare pe un mânz de asină, în ciuda osanalelor şi a primirii împărăteşti pe care o face poporul evreu:
„Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei»” (Ioan 12, 14-15).
În jurul acestei sărbători au apărut nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban.
Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.
De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă "de ursită", astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă pentru aerisire.
Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.
De asemenea, la miezul nopţii se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.
În popor se mai spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.
La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiţii nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.
În unele sate, de Florii, oamenii agaţă pe ramurile pomilor fructiferi, pe butucii viţei-de-vie, pe stupi sau la ferestre ramuri de salcie care au fost sfințite. Astfel, toţi membrii familiei se vor bucura de prosperitate şi vor fi sănătoși. În grădini, se îngroapă mugurii salciei sfinţite sub prima brazdă. Astfel, cei care vor face asta vor cunoaște belşugul.
Pentru spor în casă, credincioşii pun la uşi şi la icoane crenguţe de salcie pentru a atrage binele și norocul. Crenguţele de salcie se ţin în casă un an.
Duminica Floriilor marchează începutul Săptămânii Patimilor, dar tradiția precreștină atribuie acestei zile semnificația renașterii naturii.
Floriile sunt sărbătorite ca onomastică a tuturor celor care poartă nume de floare. De Florii, este dezlegare la pește.
În seara de Florii, încep slujbele deniilor, care vor continua în săptămâna Patimilor. Deniile sunt slujbe de dimineața ținute seara. Aducând lumina dimineții în întunericul serii, ele au rolul de a-l pregăti pe creștin să treacă de la întunericul păcatului la lumina credinței.
Tot potrivit credinței populare, cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște.