În fiecare an, pe 26 noiembrie, Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Cuvios Stelian, cel îndrăgit de credincioşi pentru iubirea sa faţă de copii. Sfântul Stelian s-a născut în secolul VI, în Adrianopolie, provincia Paflagonia (Turcia de azi), de aici şi numele de Stelian Paflagonitul.
Familia în care s-a născut era una înstărită, dar, spune Sinaxarul Ortodox, „treceau însă printr-o altă durere, aceea a pierderii copiilor lor la scurtă vreme de la naştere.” Sfântul Stelian a fost singurul copil care a trăi, de aceea toată dragostea părinţilor s-a îndreptat către el de teama de a nu-l pierde. Aşadar, cuviosul „va creşte cu o dragoste nestinsă pentru copii şi cu milă pentru cei în suferinţă, căci lipsa fraţilor şi surorilor din casa părintească va lăsa urme pentru tot restul vieţii”, se mai arată în Sinaxar.
Prima apropiere de biserică se realizează în copilărie, când Stelian descoperă atmosfera slujbelor creştine în biserica din oraşul său. După moartea timpurie a părinţilor, orfan fiind, îşi vinde averea şi împarte totul săracilor, iar el ia drumul unei mănăstiri din provincie.
Tânărul Stelian este repede apreciat de stareţ care doreşte să-l pregătească pentru taina preoţiei, însă sfântul cere duhovnicului îngăduinţa „de a se pustnici într-una din peşterile din preajma mânăstirii. Într-o asemenea peşteră va vieţui ani îndelungaţi, în post şi rugăciune necurmată”, mai spune Sinaxarul ortodox.
Aici, în post şi rugăciune, Stelian află de la credincioşi că în părţile respective bântuie o molimă cumplită care omoară în primul rând copiii. În acea clipă, Stelian, „amintindu-şi de plânsul părinţilor săi, se va aprinde de milă. Atunci el îşi deschide inima spre Dumnezeu şi înalţă rugăciuni smerite pentru îndepărtarea acestei molime. Rugăciunile sale fierbinţi la Dumnezeu sunt bine primite, molima încetează şi mulţi copii sunt salvaţi de la moarte”, arată sursa citată.
Din acel moment, credincioşii află de puterea rugăciunii Sfântului Stelian, de dragostea sa faţă de copii şi încep să-l caute pentru a-i cere ajutorul în diferite necazuri. Mai ales mamele cu copii vin la peştera sa pentru a se ruga de sănătate.
„Rugăciunile sale aveau atâta tărie încât de cele mai multe ori mamele se întorceau fericite la casele lor. Faima sa creşte tot mai mult şi se răspândeşte în ţinuturile învecinate, dar smerenia lui Stelian depăşea cu mult cinstirea pe care încercau oamenii să i-o aducă. În această stare de dragoste aprinsă către Dumnezeu şi de milă jertfitoare în rugăciune pentru toţi cei care suferă, Cuviosul Stelian va trece la cele veşnice, dar minunile săvârşite în peştera în care a trăit nu vor înceta”, se mai arată în Viaţa Sfântului Stelian, menţionată în Sinaxarul Ortodox.
O altă minune menţionată de tradiţia bisericii s-a întâmplat într-una dintre peregrinările obişnuite ale Sfântului Stelian. „S-a simţit atras să-şi aşeze mâna pe un copil rănit, ceea ce înainte nu îndrăznise să facă. A simţit puterea Domnului trecând asupra copilaşului suferind prin mâna sa cea întinsă. Copilul şi-a revenit imediat, iar de atunci Stelian a fost căutat de către fiecare suflet aflat în suferinţă din împrejurimi, tineri sau bătrâni.”
Stelian devine şi ocrotitorul copiilor încă nenăscuţi, datorită istoriilor răspândite de o femeie care stătea în preajma sa, ea neputând rămâne însărcinată. Cu ajutorul rugăciunilor sfântului, femeia rămâne însărcinată, iar vestea s-a răspândit cu repeziciune în tot ţinutul.
Moaşte ale Sfântului Stelian se păstrează în Bucureşti, la Biserica Sfântul Stelian - Lucaci (strada Logofăt Udrişte 6-8). Sunt aici din anul 1736, fiind dăruite acestei biserici de către Mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti, ctitorul acesteia.
Iată și o rugăciune către Sfântul Stelian
Cuvioase Părinte Stelian, sprijinitorul şi călăuzitorul în rugăciunile noastre, patimile trupeşti biruind şi împreună cu îngerii locuind, priveşti neîncetat mărirea cea gătită sfinţilor, de lumina cerească umplându-te. Acum, în slava cerească vieţuind şi înaintea Împăratului Hristos stând, nu uita pe credincioşii care cu îndrăzneală înalţă rugăciuni şi cer sprijinul tău. Cel ce de la sânul maicii tale ai fost sfinţit, şi vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat, luând sub ocrotirea ta pe mame şi pe copii, ferindu-i de întristare şi de boală, arată-te grabnic vindecător al suferinţelor şi al bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor ce te laudă pe tine. Cel ce din pustiul Paflagoniei ai făcut loc de preamărire a Sfintei Treimi, fă şi din pustiul inimilor noastre ţarină bineplăcută a harului dumnezeiesc, în care să înflorească crinii cei mântuitori ai credinţei şi să se înmulţească roadele sfinţitoare ale faptelor bune; ocroteşte cu rugăciunile tale familiile şi pe copiii noştri, cerând de la Milostivul Dumnezeu iertare de păcate, sănătate şi mântuire, ca prin tine şi împreună cu tine să lăudăm numele cel sfânt al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!