Lui Andrei, aripile au început să îi crească pe când, în Miorcaniul natal, adulmeca aerul din Lunca Prutului. Nu a avut niciodată complexul ”băiatului de la țară”, tocmai pentru că Miorcaniul i-a dăruit forța și încrederea că orice vis devine realitate. Și cel mai des privea Andrei acolo, către înaltul cerului...
Andrei Negru a fost mereu pasionat de științele exacte. De aceea, când a terminat studiile gimnaziale, a venit la Botoșani. La Liceul Pedagogic ”Nicolae Iorga”, profil matematică-informatică.
Când a dezbrăcat haina de licean, în 2019, nu s-a grăbit să ”bifeze” o facultate, așa cum procedează majoritatea absolvenților de liceu în zilele noastre. S-a înscris la Școala Militară de Maiștri Militari si Subofițeri a Forțelor Aeriene Române "Traian Vuia" din Buzău. A învățat acolo, ne mărturisește Andrei Negru, despre aeronave și motoare de aviație. A deslușit taine până atunci neînțelese. Și-a lăsat aripile să crească. Iar visul lui a prins a se ridica spre înălțimile altădată nebănuite.
După absolvirea Școlii Militare, a activat timp de doi ani în cadrul Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne.
”În acești doi ani, dorinta de a fi pilot mă impresiona din ce în ce mai tare. Mi-am dat seama că drumul meu nu trebuie să se oprească aici și că a fost doar o parte din traseul minunat pe care acest domeniu îl presupune”, povestește Andrei Negru.
Anul acesta, Andrei Negru a fost admis la Academia Forțelor Aeriene "Henri Coandă" din Brașov, specializarea Piloți elicoptere.
Sănătos tun și nervi de oțel
Un parcurs deloc ușor. O alegere care a adus cu sine nu doar o voință uriașă de a-și continua ”zborul”, cât mai ales o perseverență care are la bază multă muncă, determinare și, poate, și un soi de încăpățânare frumoasă.
”Înainte de toate, ca să poți deveni pilot trebuie să fii sănătos tun, să ai nervi de oțel. Ai nevoie de o capacitate uriașă de concentrare, precum și de diverse aptitudini. Ca parte teoretică de pregătire, admiterea constă într-un examen cu o dificultate peste medie la matematică, informatică și engleză”, mărturisește Andrei Negru.
Greu, dar nu imposibil. Dificil, dar nu destul cât să îi taie aripile. Îi încurajează pe adolescenții de astăzi să își dea voie să viseze. Să creadă în ei și în drumul pe care și-l aleg. Chiar dacă, nu de puține ori, mai simți ”cum îți fuge pământul de sub picioare”!
”Celor care își doresc să urmeze acest drum le transmit, în primul rând, mult succes și le reamintesc ceva ce poate au mai auzit deja, faptul că este o carieră care vine în același timp cu sacrificii, dar și cu satisfacții greu de exprimat în cuvinte”, spune Andrei Negru.
”M-au învățat să muncesc pentru ceea ce-mi doresc”
Tânărul plecat din Miorcanii Botoșanilor recunoaște că a avut parte de sprijinul necondiționat al familiei. O dragoste la care s-a întors mereu și din care și-a hrănit visul de a hălădui văzduhul.
”Părinții mei au fost genul de oameni care au crezut foarte mult în mine și mi-au oferit nu doar încrederea lor, ci și încrederea în mine. M-au învățat să muncesc pentru ceea ce-mi doresc, să visez cât mai departe și nu m-au limitat absolut deloc, niciodată”.
Academia Forțelor Aeriene reprezintă, pentru Andrei Negru, mediul potrivit pentru a afla și mai multe despre sine. O treaptă care îl va duce și mai sus. Este recunoscător tuturor celor care l-au îndrumat până acum, din punct de vedere profesional, și știe că greul nu s-a terminat. Dar la final se află visul copilului de Miorcani, care adulmeca aerul din Lunca Prutului și își creștea cu răbdare aripile.
”După Academie aș dori să-mi continui temeinic pregătirea și instruirea pentru a putea aduna cât mai multe calificări necesare carierei de pilot. Pot spune că am învățat multe lucruri importante de la șefii și colegii cu care am lucrat cei doi ani, ei susținându-mă foarte mult în alegerea pe care am făcut-o”, ne-a povestit Andrei Negru.
Curaj, determinare. Și nervi de oțel, după cum ne-a spus Andrei. Însă pentru a ajunge acolo, sus, e nevoie și de inteligență creatoare, de încredere în aparatul de zbor. Și atunci, abia atunci, ”cerul devine acasă”.