În curtea lăcașului de cult a fost scoasă racla cu o bucățică din veșmântul Ocrotitoarei Moldovei, iar botoșănenii așteaptă să se închine acesteia. Copii, bătrâni, tineri, botoșăneni de toate vârstele înalță rugăciuni. Cu flori în mână, dar cu smerenie și rugăciune în suflet, au așteptat răbdători să le vină rândul la raclă.
Astfel de momente reprezintă o dovadă vie de unitate, credință și speranță. Speranță că totul va fi bine, că va fi pace, că bunătatea dăinuie în fiecare dintre noi și că doar împreună, umăr lângă umăr, comunitatea merge pe calea cea bună.
Numărul de credincioși care asistă, în acest an, la slujbă este unul impresionant. Rândul ajunge până la capătul Pietonalului, la trecerea de pietoni spre Teatrul „Mihai Eminescu”.
Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți.
Scurt istoric despre viața Sfintei Parascheva
Moștenind o mare avere de la părinți împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moștenire și, „părăsind frumusețea acestei lumi”, s-a retras „în adâncul pustiei”.
În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă de pretutindeni prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deosebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune să fie mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu.
Dacă Sfânta Muceniță Parascheva, prăznuită la 26 iulie în Calendarul Ortodox, este cunoscută în popor cu numele „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Maică Parascheva a fost numită, mai cu seamă în Moldova, „Vinerea Mare”. Ca un simbol al unității Ortodoxiei de pretutindeni, viața de după moarte a Sfintei Parascheva arată că sfințenia ridică din neamul său pe omul ce s-a asemănat cu Dumnezeu, făcându-l lumină de iubire și apropiere între toți cei care mărturisesc și viază întru aceeași credință. Mărturie despre cinstirea adusă de strămoșii noștri Sfintei Parascheva sunt bisericile ctitorite cu hramul „Cuvioasa Parascheva” nu numai în Moldova, dar și în Transilvania și în Țara Românească.
Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învățătură în limba română despre viața sfintei o găsim în „Cartea românească de învățătură” a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643.
