Un sat din comitatul Meyersdale, statul Pennsylvania, poartă numele țării noatre. Localitatea are o istorie îndelungată și, conform oamenilor locului, de-a lungul timpului, aici s-au petrecut tot felul de întâmplări ciudate. Află de unde provine denumirea și cine trăiește de fapt aici.

De ce i se mai spune și satul-fantomă

Pe mapamond există o mulțime de localități cu nume românești sau care au denumiti asociate cu țara noastră. Acesta este și cazul unei localități din nord-estul Americii, între dealurile întunecate din Pennsylvania, comitatul Meyersdale, un sat-fantomă care poartă numele de România.

Vechi de aproape 140 de ani, cătunul îndepărtat din SUA, România nord-americană, este în prezent o relicvă prinsă în mașina timpului, produsul unei crize demografice profunde. Satul numit după țara noastră numără astăzi foarte puțini locuitori. Numai 20 de suflete mai trăiesc în prezent în această localitate.

De unde provine denumirea satului nord-american

Satul România din America nu este foarte diferit de un sat de munte de la noi. Amplasat de-a lungul unui drum principal, bazele cătunului au fost puse în jurul anului 1885, grație exploatării miniere din regiune. Fondatorul ei a fost industriașul Philip Roman, cel care a dat și numele localității. Așadar, micuța așezare nu are nicio legătură cu poporul român, ci poartă numele unui americat putred de bogat, care a trăit la sfârșit de secol XIX.

Aici locuiau cele circa 100 de suflete care munceau în mină, în vremurile bune. Ulterior, mulți dintre ei au migrat în orașele mai bine dezvoltate, pentru a-și căuta un loc de muncă. Astăzi, cătunul ilustrează un peisaj rural plin de case abandonate, înăuntrul cărora obiectele au rămas neclintite, exact ca în ziua în care au fost abandonate pentru totdeauna. Este un „muzeu viu” al sigurățății, prafului și al ferestrelor sparte.

Cine mai trăiește astăzi în satul România din America

Cei care încă au mai rămas în satul România din America sunt deja foarte bătrâni. Ei cresc vite, cai, găini în gospodării pentru a putea supraviețui, însă traiul este unul dur, plin de neajunsuri, între pereții unor case aproape aflate în paragină.

Potrivit unui material realizat de AT1, satul nu duce lipsă nici de „mrejele” unei mitologii locale. Memoria colectivă a celor câteva suflete care încă mai trăiesc sub aceste acoperișuri au adânc înrădăcinate anumite povești despre tot felul de ritualuri și vrăjitorii dubioase, precum și  poveștile despre sinucideri sau incendii misterioase, scrie stiridinlume.ro.