Populaţia satului Slobozia, comuna Păltiniș, numără în prezent doar câteva familii, majoritatea caselor din jurul acestei bisericuțe din lemn fiind nelocuite.
Micuța ctitorie de lemn de la Slobozia este una dintre bisericile ”călătoare” din Moldova secolelor XVII-XIX. Adică una dintre acele lăcașuri mutate dintr-un sat în care se construia o nouă biserică într-unul în care nu exista niciun locaș de închinare. Construite din bârne de stejar, bătute în cuie de lemn, acestea se desfăceau bucată cu bucată și se ridicau la loc în satul în care erau mutate.
Biserica din Slobozia, comuna Păltinișa, județul Botoșani, a fost adusă aici în 1822 din satul Sfârcăuți, comuna Lișna, de boierul Anastasie Bașotă, proprietarul moșiei. Aici, în poienița de sub dâmb, în mijlocul așezării, a fost încheiată la loc și ridicată pe o temelie de piatră. La Sfârcăuți, bisericuța fusese construită în jurul anului 1770.
Bisericuța de lemn ”călătoare” cu hramul ”Înălțarea Domnului” de la Slobozia – Păltiniș a fost vizitată de temerarii de la BOTOȘANI - Atracții și trasee turistice (Oficial). Datorită lor, putem vedea imagini superbe din nordul județului, o lume departe de frământări politice și de tot soiul.
O comoară pe malul Prutului
Satul Slobozia, din comuna Păltiniş, judeţul Botoşani, este aşezat în valea Prutului, satul fiind legat de şoseaua naţională printr-un drum de ţară de 1,5 km.
Din informaţiile primite de la diferiţi bătrâni, localnicii ar fi venit aici acum 200 de ani din Basarabia. Denumirea satului este de origine slavonă – slobodna, de aici şi Slobozia.
Biserica satului a fost adusă de la Lişna de hatmanul Anastasă Başotă şi reconstruită în anul 1887. Au mai fost executate lucrări de reparații în anii 1924 respectiv august 1967.
Biserica are formă de navă, are trei contraforturi şi se compune din pronaos, naos şi altar. Acoperişul în formă de şarpantă are deasupra trei cruci, una deasupra naosului, una deasupra pronaosului şi cea de-a treia deasupra altarului.
Pronaosul are un turn cu baza pătrat, aici aflându-se clopotele bisericii. Altarul are formă poligonală cu un spălător construit din piatră. Pereţii bisericii sunt din lemn de stejar iar la interior sunt căptuşiţi cu scândură de brad. Se consideră că biserica a fost făcută de meşteri locali, fără a fi existat un plan arhitectural.
Catapeteasma este din lemn de tei pe care este aplicată o muşama pe care sunt pictate icoanele celor 12 Apostoli, cele 12 praznice domneşti şi Cina cea de Taină. Pictura este realizată în stil bizantin.
”Aşa de frumos era!”
La un kilometru de bisericuţă curge Prutul, iar dincolo se văd casele din satele Criva şi Drepcăuţi, din Republica Moldova. Odinioară rude, astăzi oamenii îşi amintesc şi acum de vremurile când erau liberi să treacă râul ce astăzi îi separă.
„Îmi spuneau părinţii că de hram basarabenii din satul de peste apă veneau să privească la hora noastră, cu mămăliga şi cu brânza în traistă, că n-aveau la cine se duce la hram. Aşa de frumos era! Cât e deluţul ăsta, era plin de lume“, povesteşte nea Nelu, fost pălimar la biserică.
”Iar noi confirmăm că această bisericuță merită salvată”, încheie Ionuț Haidău, de la BOTOȘANI - Atracții și trasee turistice (Oficial).
Foto: BOTOȘANI - Atracții și trasee turistice (Oficial)
