Trenul care trece prin Ungureni și merge pe direcția Iași vine din Dorohoi. Trece prin Lețcani, Carasa, Vorniceni, Ungureni, Dângeni, Todireni, Trușești, Zlătunoaia, Rediu, Șoldana, Vlădeni și Jijia. Această linie a fost dată spre folosință între anii 1895 – 1896.
Gările de pe această rută au fost construite din cărămidă roșie care, după cum se poate observa în imaginile surprinse în Gara din Ungureni, au rezistat foarte bine trecerii timpului, însă duc lipsă de investiții și renovări la standardele secolului XXI.
Cursă cu obstacole până la cea mai apropiată gară funcțională de orașul Săveni
Pentru a ajunge la gară trebuie să cotești stânga înainte de calea ferată, cum vii dinspre Săveni pe DN 29, sau dreapta cum vii dinspre Botoșani, după calea ferată. Drumul este ciuruit de gropi, iar atunci când plouă se transformă într-o veritabilă piscină. După câteva sute de metri parcurși făcând slalom printre gropi ajungi și la gară. Peisajul este unul impresionant, mai ales în zilele însorite de toamnă sau după prima zăpadă căzută când culorile sunt în contrast. Pentru fotografi este o adevărată oază de idei artistice.
Cu toate acestea, clădirea arată deplorabil. Mai ales în interior, în sala de așteptare, acolo unde găsim o sobă nefuncțională și niște bănci care stau să cadă. Ușa de la intrare abia se închide și nu ține pic de căldură în interior.
„Luați bilet din tren cei care nu aveți!”
De aceea oamenii mai mult așteaptă afară sosirea trenului decât în interior. Și-au luat bilet și-au plecat. Asta în condițiile în care mai găsești pe cineva la ghișeu.
Dacă nu este nimeni, cauți pe afară și auzi: „Luați bilet din tren cei care nu aveți!” Nenea s-a urcat apoi pe bicicletă și s-a făcut nevăzut.
La numărul de telefon pus la dispoziție pentru a solicita informații nu răspunde nimeni, iar în exteriorul stației este pus un afiș: „Tablou de garare în stația Ungureni Hm. (plecări și sosiri)”. De aici aflăm că ultimul tren spre Iași este la ora 20:09, iar spre Dorohoi la ora 20:16.
„Trenul nici nu a plecat din Dorohoi”
Pare cu adevărat un loc părăsit, însă din această gară pleacă spre Iași zeci de studenți dornici de un viitor mai bun și de experiența unui oraș universitar. Totodată, sunt „adăpostite” povești de viață, vorbe schimbate pe grabă, poate și câteva lacrimi vărsate de părinții care își conduc copiii spre viața de adult.
Dacă vrei să mergi la Iași din Ungureni, un angajat CFR informează că „trenul nici nu a plecat din Dorohoi” și mai trebuie să aștepți până să îți iei bilet. Mai simplu, iei din tren.
Călătorii trebuie să se înarmeze cu foarte multă răbdare, deoarece au de stat în tren în jur de două ore jumătate pentru a ajunge la Iași. Asta în zilele bune, când trenul circulă fără restricții sau nu întâmpină dificultăți pe traseu.
Dar... până să ajungi la sala de așteptare, de cele mai multe ori te lovești de iarba înaltă cât gardul.
Veșnica problemă românească: Toaleta!
Să nu mai spunem de toaleta unde oamenii sunt nevoiți să meargă. Călătorii au fie nevoie de „curaj” să o folosească, fie preferă să aștepte sosirea trenului. Trebuie să menționăm faptul că în trenurile de pe această rută condițiile sunt mult mai bune în comparație cu anii anteriori, iar acest lucru a fost confirmat și de călătorul Valter Patrick. Este tânărul care face vlog din tren și de la care poți afla informații prețioase, fiind cu adevărat pasionat de această latură.
Pe lângă faptul că se aglomerează în zilele de duminică sau vineri când studenții fie pleacă la facultate, fie se întorc, mai sunt și zilele de joi și sâmbătă, când oamenii se adună la piață în apropierea gării. Mai exact, pe porțiunea de drum cum vii dinspre strada principală (DN 29).
Micii comercianți își scot la vânzare produsele pentru care au muncit o vară întreagă.
„Vecinii gării”
Dacă ne uităm stânga – dreapta atât din spatele gării, cât și de pe peron observăm aruncate parcă la întâmplare case. Case care sunt locuite de oameni de ani buni. Acești cetățeni își duc traiul în „compania” gării, aud zăngănitul roților de tren și șuieratul său. Parcă se formează o comunitate care aparține acestui peisaj.
Mai sunt și căței și pisici care s-au adăpostit pe lângă gară, iar angajații CFR-ului au mare grijă de ei. Primesc mâncare, apă și iubire, se simt ca la ei acasă.
