Astăzi, 3 decembrie, Constantin Baciu este condus pe ultimul drum. Slujba de înmormântare are loc, la ora amiezii, la Biserica Ortodoxă "Sfânta Treime".
Constantin Baciu, nenea Titi, așa cum îl cunoștea toată lumea, a fost angajat al Spitalului Judeţean de Urgenţă Mavromati, unde a făcut ce a ştiut el mai bine: masaj. Ba chiar i-a învăţat şi pe alţii.
În urmă cu șapte ani, Știri.Botoșani.Ro vă aducea povestea lui Constantin Baciu, maseorul care "desena arabescuri pe meridianele energetice ale corpului omenesc".
”Niciodată nu am avut complexul persoanei cu handicap”
Avea 16 ani când, în urma unui efort fizic prea mare pentru vârsta lui, şi-a pierdut vederea. Era elev la Liceul "A.T. Laurian" şi acela a fost momentul când a trebuit să-şi schimbe direcţia. A mers la Liceul Sanitar din Bucureşti, la specializarea balneo-fizioterapie.
"Am considerat că nu e bine să pierd contactul cu oamenii sau să mă izolez. Niciodată nu am avut complexul persoanei cu handicap. Am avut o relaţie normală cu toată lumea, cu cei din jurul meu, nu mi-a fost teamă de necunoscut. Astfel că am 37 de ani de muncă. Cu oamenii şi cu mâinile- masaj terapeutic, masaj medical. Am lucrat mult în recuperare, adică să ajuţi oamenii să-şi recupereze mobilitatea, funcţia pe care o pierzi din cauza vârstei, a traumatismelor, a proceselor degenerative. Am lucrat în acest spital de când s-a deschis, din 1980", ne povestea atunci Constantin Baciu.
Era convins că anii de experienţă i-au dezvoltat abilităţile şi i-au oferit demonstraţii la toată teoria învăţată în şcoală.
"Am învăţat anatomie, fiziologie- pentru că fără o bună cunoaştere a anatomiei nu poţi să practici masajul decât aşa... superficial, să fii un impostor. Patologia este foarte importantă, partea reumatică, neurologică, post- traumatică. Am învăţat de toate".
Nu-şi uita niciodată pacienţii, cu unii ţinea legătura ani în şir după ce recuperarea lor se termina. Tot din cauza intimităţii pe care au împărţit-o la un moment dat. "Am avut persoane cu accidente vasculare... O doamnă judecător a avut un accident vascular şi am ţinut legătura cu ea 13 ani. A murit, din păcate. Dar când am recuperat-o- i-am făcut masaj zi de zi, trei luni de zile, pentru că nu poţi să recuperezi în salturi sau o dată pe săptămână. După ce-l aduci la starea de bine, da, se poate vorbi de întreţinere. Ce întreţii? Boala? Nu, starea de bine".
Prin mâini i-au trecut pacienţi din toate clasele sociale, de vârste diferite. "Am avut pacienţi de la trei săptămâni- era un ghemotoc de copil cu pareză de brahial, în urma folosirii forcepsului la naştere, până la pacienţi de peste 90 de ani. Acum ponderea e omul în vârstă, care se îmbolnăveşte de bătrâneţe".
Citiți integral povestea lui Constantin Baciu, documentată în 2017 în proiectul ”Oameni și Meserii”, de Mădălina Ursuleanu:
Mâinile care desenează arabescuri pe trupul aproapelui, pornite din gândul unui maseur