Profesorul Angelo Segall, născut la Botoșani și stabilit în Montreal, Canada, autorul cărții ”Amintiri din Botoșani, orașul tinereții mele”, ne-a transmis o poveste emoționantă, care ne transpune într-un timp al copilăriei, al școlii de odinioară.
O redăm integral:
"Pentru cei care au învățat la Școala numărul 4 de pe fosta stradă Karl Marx (actuala Ștefan Luchian) prin anii '50, a avut loc o activitate de neuitat: Un Bal Mascat - Eu și Mihai Viteazul!
Acu’ câteva zile, văzând o fotografie a fostei Școli nr. 4, încercam să-mi aduc aminte dacă am fost vreodată în incinta școlii. Cu o sclipire de memorie prin asociere, mi-am adus aminte de un bal mascat ce a avut loc în școală. Era înainte de Crăciun și vărul meu, Marcu Ciuraru, care era în clasa a VI-a, m-a luat înăuntru. Se dădeau premii pentru costumele cu teme diferite. Eu venisem cu o pelerină și o căciulă cu un pompon, împrumutat de la vecinul meu, maiorul Alexandru Pandele. La toți spuneam că sunt Mihai Viteazul. Mihai Viteazul purta o căciulă distinctivă, decorată cu un pompon. Aceasta era un simbol al poziției și al statutului său de domnitor. Voiam să intru în concurs, dar m-am răzgândit deoarece eu nu făceam parte din Școala nr. 4. Orchestra era compusă din elevi de gimnaziu și mai era și un acordeonist profesionist. Premiul I a fost luat de o elevă îmbrăcată în „Scufița Roșie”. Alți elevi erau costumați în personaje literare. Un elev îl imita pe Eminescu cu versuri din poemul "Scrisoarea a III-a": "Iată vine un sol de pace..", etc. Alt elev a citat din „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale și l-a imitat pe Cetățeanul Turmentat, spunând „Dar eu cu cine votez?”. Această interpretare a adus hohote de râs în sală.. Nu mai știu cum s-au clasat la premii.
Se dansa, dar majoritatea fetelor își luau colegi de clasă drept parteneri de dans. Și la perniță tot nu am avut noroc. Până la urmă, o profesoară (cred că era, părea cam tinerică) ce stătea la intrare, m-a întrebat cum mă numesc. I-am explicat că sunt invitat și nu fac parte din Școala nr. 4, eu învăț la Școala nr. 3 de pe Tudor Vladimirescu. Mă numesc Gelu Segall. După un timp, văzându-mă că sunt așa trist, ea m-a invitat la un tango. Eram foarte măgulit și fericit de invitație și că am reușit să dansez și eu puțin în ritmul muzicii cu o profesoară tinerică. În final, amândoi am dansat în ritmul tangoului. După obiceiul de pe atunci, la sfârșitul dansului i-am sărutat mâna. Eram în al nouălea cer. Mult timp după bal, am retrăit acest moment de neuitat.
O fotografie aduce multe amintiri, dintre care unele erau uitate",
Prof. Angelo Segall, Montreal - Dec. 2, 2024