”Adevărul este că la noi în casă se asculta Europa Liberă. Am crescut fără nici un fel de dragoste pentru regimul comunist”.
Niculina Moica s-a născut la 21 octombrie 1943, în oraşul Ploieşti, unde părinţii săi, care locuiau în Reghin (judeţul Mureş), se refugiaseră în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În 1944-1945, familia Niculinei Moica s-a întors în Reghin, unde tatăl său a reuşit să cumpere o suprafaţă de 5 hectare de teren arabil, motiv pentru care va fi acuzat mai târziu, după instaurarea regimului comunist, că este chiabur.
În 1959, Niculina Moica, elevă de liceu, a intrat în organizaţia anticomunistă „Uniunea Tineretului Liber”, constituită din iniţiativa unui coleg de liceu, Nicolae Munthiu, alături de alţi colegi ai săi.
Membrii grupului s-au întâlnit în mai multe rânduri având discuţii contra regimului, au scris câteva scrisori de compasiune pentru familiile ai căror membri fuseseră arestaţi, iar în iunie 1959, câţiva din băieţii din grup au furat câteva arme de la Ocolul Silvic de pe Valea Gurghiului.
După acest incident, la 15 iunie 1959, toţi membrii organizaţiei au fost arestaţi.
(Niculina Moica, foto: bihoreanul.ro)
Niculina Moica avea 15 ani şi jumătate. La scurt timp după arestarea sa, la 13 iulie 1959, a fost ridicat şi tatăl său, Petru Moica.
Judecaţi de Tribunalul Militar Cluj într-un proces în care au fost implicate aproximativ 20 de persoane (cea mai mare parte elevi de liceu), membrii grupului au primit condamnări cuprinse între 10 ani temniţă grea şi 25 ani muncă silnică.
Niculina Moica, la fel ca tatăl ei, a primit o condamnare de 20 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”.
După arestarea Niculinei Moica şi a tatălui său, mama sa, Domnica, a fost evacuată din casă şi toate bunurile i-au fost confiscate.
După cinci ani, în care a trecut prin penitenciarele Târgu Mureş, Jilava, Botoşani, Arad, Oradea, Niculina Moica a fost eliberată la 23 iunie 1964, în urma unui decret de graţiere. Imediat după eliberare, din cauza perioadei de detenţie, şi-a găsit cu greu de lucru la o brutărie, unde curăţa cartofi pentru pâine, scrie memoryofnations.eu. A reuşit, apoi să se reînscrie la liceu, la cursurile fără frecvenţă, iar după terminarea acestuia a lucrat în contabilitate până la ieşirea la pensie. În prezent, Niculina Moica trăieşte în Bucureşti şi este astăzi președinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici.
În închisoarea de la Botoșani
În nenumărate rânduri, Niculina Moica a rememorat întâmplări din detenția cruntă de la Botoșani. Ea a povestit despre foamea îndurată aici, dar și despre ceilalți deținuți, unii dintre ei dovedind o umanitate ieșită din comun.
"La Botoşani cred că am stat cam 1 an. Plângeam foarte mult, eram foarte supărată. Ţin minte că la Botoşani am răbdat o foame cumplită şi un frig nenorocit. Aveam la un moment dat o cameră fără geamuri, fără sticlă la geam, puseseră o pătură. Mă trezeam noaptea de foame, mâncam şi eram singură. Am avut un vecin de cameră, vecin de... perete, care era TBC-ist şi primea pâine mai multă. TBC-iştii aveau un regim mai uşor, le dădea un pic de pâine mai multă. Şi-mi mai lăsa, săracul, din când în când la toaletă, într-un loc anume câte o bucăţică de pâine. Vă daţi seama cu ce emoţie şi cu ce frică făcea lucrul ăsta! Comunicam cu el prin perete, prin Morse, bineînţeles. Nu ştiu dacă mai trăieşte", își amintește Niculina Moica, care în această lună va împlini 80 de ani.