Paul Brașcanu s-a născut la data de 17 iunie 1967, în Brăiești, județul Botoșani. A absolvit Liceul Industrial minier din Gura Humorului, urmând apoi, la Centrul de calificare Regională CFR Iași, studii tehnice – specialitate CF. Printre volumele publicate se numără: ”Drum de fier prin praf de pușcă și ploaie de stele”, 2012; ”Năluci pe ape, plutașii”, 2014 și ”Din istoricul bisericii și comunității romano-catolice Vatra Dornei”, 2020.
Tehnician specialist în căi ferate, poduri și lucrări de artă, colecționar și scriitor, Paul Brașcanu rămâne unul dintre cei mai importanți cunoscători ai istoriei Căilor Ferate din nordul țării. Apreciat pentru activitatea sa legată de trecutul „drumului de fier”, a dus mai departe, așa cum chiar el spune, munca de cercetare începută de alți pasionați.
Una dintre pasiunile lui Paul Brașcanu este colecționarea de material fotografic documentar, cu încărcătură istorică. Pasiune pe care spune că a moștenit-o de la părinții săi. Așa a prins drag de fotografie.
(Paul Brașcanu, foto: cuzanet.ro)
”Părinții mei, mai ales tata, erau pasionați de fotografie. Și, în momentul cînd am început să pricep cum stă treaba, pe la 4-5 ani, îl ajutam la developat filme, la lucrat fotografii, la uscat, la făcut soluțiile. Așa am prins drag de fotografie, mi-am dat seama că exprimă foarte multe lucruri. Apoi am descoperit valoarea unei fotografii, valoarea unei fotografii vechi. O fotografie veche îți poate arăta ceea ce nu-ți spune o întreagă carte de istorie, este un document, o dovadă, în cazul unei cercetări istorice; o fotografie veche îți spune o poveste pe care n-ai cum s-o bănuiești dinainte”, a povestit Paul Brașcanu într-un interviu pentru cuzanet.ro.
Însă cea mai arzătoare pasiune avea să fie cea pentru căile ferate.
”Străbunicul meu a fost CFR-ist, tatăl meu – CFR-ist, la fel și din partea soției, e o tradiție de familie. Prima dată am fost pasionat de fotografiile legate de stații de cale ferată, de trenuri, după aia am început să caut din istoria Bucovinei, din Primul Război Mondial, și astea au rămas subiectele mele de interes. Nu am o colecție foarte mare, dar colaborez cu foarte mulți colecționari care au colecții mari, care au o putere financiară mai bună și au deschidere. Eu, în general, strâng fotografii, vederi pentru câte-o carte. După ce am terminat câteva lucrări, m-am gândit să aduc în atenția publicului niște fotografii care să spună o poveste”, spune Paul Brașcanu.
O parte din rădăcini i se trag, de pe partea tatălui, de pe lîngă Argestru, și Vama, din Bucovina. Iar rădăcinile din partea mamei sunt în zona Botoșaniului. Din anul 1988 locuiește în Vatra Dornei.
Mulți istorici susțin că Bucovina nu poate să fie o regiune separată față de Moldova, întrucît a nu a existat vreodată, înainte de anexarea sa din 1775 și integrarea în Imperiul Habsburgic.
”Dacă ne uităm bine în jur, observăm că cei din Bucovina se deosebesc de alții; este și sintagma asta „homo bucovinensis”. Multe provincii n-au existat pînă în 1775 și 1918. Și acuma, dacă ne uităm pe plan global, apar alte provincii. Asta-i realitatea și trebuie să ne adaptăm. Bucovina e o parte ruptă din trupul Moldovei, dar se poate administra separat. Noi am trecut prin perioada de autonomie și administrare. După ce a fost ruptă din trupul Moldovei, a avut administrare militară ca să impună, să le intre în cap locuitorilor că au trecut de sub turci, sub austrieci. Au făcut asta ca să introducă sistemul nemțesc, un pic mai rigid, mai legist, dar foarte bun. Românii la asta răspund foarte bine – dacă sunt un pic dirijați, fac lucruri mari. După administrația militară, am trecut la administrația galițiană, Bucovina a fost alipită Galiției. Ei deja aveau orientarea spre rigiditate, erau obișnuiți cu influența germană, iar asta a făcut să ne dirijeze foarte bine. În schimb, am fost exploatați puternic. După Revoluția de la 1848, am devenit ducat autonom”, spune botoșăneanul devenit bucovinean.
Paul Brașcanu recunoaște, deopotrivă, rolul ”coloniștilor” care au construit o adevărată industrie în Bucovina. Printre aceștia și botoșăneni ”aduși să muncească”.
”Coloniștii care au venit în Bucovina, au ajuns aici cu niște cărucioare trase de cîini. Oamenii ăia, cu mâinile goale, au construit o întreagă industrie, și-au construit locuințe minunate. De ce? Pentru că au muncit și erau buni în meserie. Și noi, băștinașii, ne-am uitat și am învățat de la ei. Nu existau oameni care să vină la calea ferată. Oamenii stăteau pe munte, nu se coborau să lucreze la calea ferată. Așa au apărut dorohoienii, botoșănenii, care au fost aduși ca să muncească, la fel cum au venit înainte cehii. În Bucovina erau 11 etnii și nouă religii. Și s-au înțeles foarte bine, n-au fost conflicte etnice. Nu a existat o asemenea dezbinare cum e în prezent”, a povestit Paul Brașcanu. Interviul integral aici...
