An de an, aici poposesc mii de pelerini. Sunt atrași de duhul păcii, de liniștea locului, de Icoana care le sporește rugăciunea. Mănăstirea Gorovei impresionează mai ales prin frumusețe, prin curățenia exemplară, prin răbdarea și smerenia călugărilor.
Până în anul 1700, aici a existat o moşie a mănăstirii Dragomirna. Viaţa monahală a început după anul 1700 sub conducerea monahului Avramie, cel care ridică în 1742 prima bisericuţă din lemn, pe locul unde s-a găsit icoana Sfântului Ioan Botezatorul îngropată în pământ. Terenul a fost donat de Ioan Govorei, de aceea există şi varianta că numele mănăstirii vine de la el.
Biserica degradându-se, a fost reconstruită în 1859-1866 de egumenul Vitalie Lemnea, care a mutat-o câţiva metri mai la răsărit, făcând sub ea gropniţa actuală în care au fost depuse oasele ctitorilor decedaţi. În perioada 1861-1866, Episcopul Chesarie Sinadon, locţiitor de Mitropolit al Moldovei, a donat multe obiecte de cult Goroveiului şi a argintat pe cheltuiala sa icoana Sfântului Nicolae, pe care a aşezat-o în locul icoanei hramului. Bisericuţa, încă în construcţie, a primit hramulSfântul Ierarh Nicolae.
În anii 1830-1834 sub stăreţia Arhimandritului Macarie Jora s-a construit o altă biserică mai mare, din zid de cărămidă şi s-a argintat icoana Sfântului Ioan Botezătorul (în 1834) fiind apoi poleită cu aur în 1868. Icoana, pe seama căreia au fost puse mai multe minuni, a fost aşezată la loc de cinste, în stânga interiorului bisericii.
Cu toate acestea, nu există o dată fixă și un an de când datează Icoana. Ultima dată a fost restaurată înainte de 2013, la Mitropolia Moldovei. ”La Mitropolie ne-au informat că Icoana datează de la începutul secolului al XVII-lea. Ea probabil a fost îmbrăcată, împodobită cândva, dar cineva a jefuit-o și a ascuns-o. A fost găsită aici într-o ladă pe la 1742. S-au mai găsit urme de miniatură cum erau îmbrăcate icoanele pe la începutul secolului XVII. Părintele specialist de la Mitropolie ne-a spus asta”, a mărturisit starețul Teofil Timișag.
O Icoană Făcătoare de Minuni este după credința oamenilor, mai spune părintele stareț Teofil. ”Sunt lăsate în scris câteva mărturii. Noi am avut o monografie și acum scoatem a doua monografie reînnoită. Am găsit scris o mică monografie de la Narcis Crețulescu (nota red.: 3 decembrie 1835 în Costești, Botoșani - d. 1913, a fost un episcop ortodox român), dar apoi nu s-a mai găsit nimic scris despre icoană. Mai sunt însemnări prin diferite cărți. Acum s-au confirmat aceste însemnări prin minunile pe care le-am trăit”.
Icoana a devenit tot mai căutată de creștinii din întreaga țară, în special din ținutul Moldovei. Unii au dat mărturie că s-au vindecat, alții că și-au descoperit calea. Prin rugăciune, prin credință. ”Prin rugăciunile pe care le-am făcut s-au vindecat foarte mulți oameni, oameni bolnavi în primul rând. (...) Au fost persoane care s-au vindecat prin rugăciunile noastre, dar noi am considerat că icoana le-a vindecat, nu noi. De asta suntem preoți. Am pictat în pridvor câteva din minunile icoanei. A venit o persoană de la Unțeni, un tânăr, era bătut. El nu mai mergea, nu se putea ține pe picioare. A fost bătut pe un drum pe unde mergea cu căruța, iar doctorii i-au spus că nu are nimic și ei ca doctori nu îi pot face nimic. I-au recomandat să meargă la preot. A venit aici, a stat în Postul Mare și a făcut rugăciuni, iar apoi a plecat pe picioarele sale acasă. Minunile pe care noi le-am găsit consemnate s-au confirmat. Toate icoanele pot fi făcătoare de minuni, nu poate fi doar una, dar unele au un har de la Dumnezeu”, povestește părintele Teofil.
