Pe 10 februarie 2009, parintele Iustin Parvu, staretul Manastirii Petru Voda, din Neamt, a implinit 90 de ani. Piscurile senectutii il gasesc tot in lupta, caci sfintia sa se afla la originea unei ample dezbateri, declansata de un apel al sau, la inceput de an, in legatura cu introducerea pasapoartelor biometrice.

Cei 17 ani de inchisoare politica, pe care i-a suferit sub comunisti, ca si deceniile de calugarie traite dupa aceea, l-au sfintit cu adevarat pe prea-bunul parinte, dar nu-l scutesc de viclenia vrajmasului si de rautatile oamenilor, care continua sa-l raneasca.

La sfintia sa parca se ilustreaza cel mai bine vorba aceea: "nici o fapta buna nu ramine nepedepsita".

Caci, de cele mai multe ori, ii fac rau oameni pe care-i crede apropiati sau cei care ii sint indatorati duhovniceste. Toate le indura parintele cu o demnitate si cu o dragoste care s-ar cuveni invatate de toti cei care il cunoastem si il pretuim.

La ceasul acesta aniversar ne rugam lui Dumnezeu sa ni-l tina sanatos si in putere pe parintele Iustin cit mai mult timp. La multi ani si buni, parinte! (Claudiu Tarziu)

 

 
Sute de botosaneni strabat de ani buni, pe soare, vreme buna sau viscol si inghet, drumul pana la Petru Voda, pentru a cauta povata Parintelui Iustin Parvu, batranul alb de inger pe chip, o blandete supraomeneasca, ochi arzatori si nespus de vii. Primeste pe fiecare cu aceeasi rabdare, dragoste crestina si intelegere deopotriva. Pentru ca, mai presus de toate, Parintele iubeste oamenii.

Parintele Iustin Parvu a copilarit in satul Petru Voda, loc ce i-a mijlocit, de altfel, si legatura cu viata manastirilor din imprejurimi, inca de timpuriu. La numai 17 ani, firesc, intra ca frate monah la Manastirea Durau, iar doi ani mai tarziu incepe cursurile Seminarului Teologic de la Manastirea Cernica.

In anii razboiului, 1942-1944, este preot misionar pe front, ajungand pana la Odessa, cu trupele romane. Dupa rusificarea fortata a Romaniei, in 1948, este condamnat la 12 ani de inchisoare, dupa care mai primeste inca patru ani, pentru afirmatia plina de curaj intru Hristos, precum ca dupa eliberare va lua lucrarea duhovniceasca de unde a lasat-o.

Eliberat dupa 16 ani, se angajeaza ca muncitor forestier, iar in 1966, la 47 de ani, se retrage definitiv la manastire. Vietuieste ca monah la Manastirea Secu si Bistrita.

Dupa eliberarea de comunisti, in anul 1991, pune piatra de temelie Manastirii Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil Petru Voda, in preajma satului copilariei sale, manastire inchinata eroilor neamului, victimelor comunismului.

De atunci, vreme de 16 ani, slujeste ca staret si duhovnic al Manastirii, intre timp, prin staruinta sa, inflorind aici o obste, un schit de maici, un adapost de batrani si o casa de educatie pentru copiii sarmani. 
 

Manastirea uimeste prin frumusete, culoare si curatenie spirituala. I se spune, pe buna dreptate, Micul Voronet, datorita asemanarii arhitecturale, dar si datorita asemanarii picturii dintre cele doua lacasuri de cult.

In curte misuna multime de oameni si imi atrage atentia seninatatea de pe chipurile tuturor, dar mai ales diversitatea de varsta, conditie sociala, dar si multitudinea de judete pe care le vad pe masinile parcate peste tot, locuri din toate partile tarii.