Dis-de-dimineata se aude toaca. Satenii din Baisa, Botosani, isi fac semnul crucii. Haide, mai Dunitre, ca incepe slujba fara noi si, nu de alta, dar vreau sa duc o prescure inainte
, isi indeamna Maria Dascaliuc barbatul.
Parohia saraca, mult imbatranita, este considerata a fi cea mai mica din toata Moldova.
Preotul paroh, parintele Vasile, se ingrijeste de sufletului brumei de enoriasi cu evlavie si sarguinta, fiecare slujba fiind o adevarata sarbatoare. Si oamenii vin cu drag, pentru a se impartasi cu Sfintele daruri, pentru a-si clati sufletul cu lumina credintei.
Mica biserica, pictata coplesitor de frumos, este amplasata chiar in buza soselei ce leaga Botosani de Suceava. Strajuit de stejari falnici ai padurii Baisa, lacasul de cult straluceste sub lumina credintei si a sperantei.
VISUL
Lucrurile nu au fost mereu asa. In anul 2000, satenii din localitatea botosaneana Baisa se inchinau la slujbele de duminica in satul vecin.
Daca vreunul de-al lor se stingea din asta viata, parcurgeau cate opt kilometri cu intreg cortegiul funerar pana la cel mai apropiat cimitir. Si-au plins off-ul lor pe la toate forurile posibile, pana cand visul celor douazeci de familii a ajuns la urechile Prea Sfintitul Calinic Botosaneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iasilor. Binecuvintare era, bunavointa era, dar nu era teren pe care sa se construiasca o biserica.
Pentru ca nu aveau un cimitir, locuitorii din satul Baisa erau nevoiti sa-si ingroape mortii la 8 km de casa. Insa, prin generozitatea unui satean, care a donat o suprafata de teren, s-a rezolvat
, a povestit profesorul Dinu Mazurasu.
Omul ales de Prea Sfintitul Calinic sa duca la indeplinire misiunea dificila de a ridica bisericuta pentru oamenii din Baisa a fost preotul Gheorghe Grigoras, parohul Bisericii Roseti din municipiul Botosani. Stia ca se inhama la o munca istovitoare, dar speranta implinirii visului oamenilor din Baisa de a se ruga in satul loc la o biserica i-a dat putere.
A fost o onoare pentru mine si a inceput o sarguinta nemaipomenita. Am luat legatura cu oameni de prin Suceava sa fac rost de lemn, am facut apel la credinciosi sa ajute la construirea bisericii. Multi botosaneni vin adesea in zona Baisa, considerind acest loc doar ca pe unul de recreere. Era de asteptat si ajutorul acestora. Intr-adevar, prin grija oamenilor cu suflet din parohia de la Botosani si nu numai, am reusit sa ridicam biserica care poarta Hramul Sfantului Gheorghe din 2001. De atunci se face slujba
, a povestit parintele Grigoras.
Primul preot paroh a fost parintele Florin Marcu, cel care s-a legat sufleteste de enoriasii putini, dar atat de necajiti, din Baisa.
Noua misiune primita chiar de la Parintele Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei, de a lucra la Penitenciar, nu a reusit sa rupa legatura divina cu sufletele care au fost incredintate ulterior parintelui Vasile.
In colaborare cu Biserica Roseti si cu preotul paroh Gheorghe Grigoras am reusit sa impodobim biserica cu tot ce vedeti acum in ea. Icoane, suflate cu aur, vestminte, covoare, sfintele daruri si nu in ultimul rand pictura care a iesit impecabila si care s-a facut cu contributia enoriasilor de la Botosani
, a povestit si parintele Florin Lucian Marcu, care in prezent calauzeste sufletele din spatele gratiilor din Penitenciarul Botosani.
SPERANTA
Maicuta Sfinta, bogdaproste ca pot sa ma inchin la biserica, peste drum de casuta mea. Eu sunt batrana si bolnava, nu mai ajungeam la Tine decat pe ceea lume, ca tare era departe la Brehuiesti la biserica si nu ma lasau picioarele
, plangea duminica tanti Ileana Cociorva, o localnica trecuta de 80 de ani.
Cazuta in genunchi in fata altarului Bisericii din Baisa, femeia se ruga pentru sanatate si pentru speranta ca fiica ei, de mult timp plecata la Bucuresti, va veni sa o revada. Abia dupa sapte ani, preotul paroh Vasile si cel care s-a ingrijit de constructia bisericii, parintele Grigoras, au reusit sa sfinteasca bisericuta.
Acum putem spune ca este gata. Tot a mai fost de facut cate ceva in ea. Am vrut anul trecut sa facem aceasta slujba, dar abia acum am reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu
, a spus parintele Florin Marcu. Sute de oameni s-au aflat in peisajul mirific la sfintirea lacasului de cult.
Tare ne-am mai bucurat cand am vazut ca se lucreaza la temelia bisericii acum cativa ani. Plangeam aici de bucurie. In fiecare duminica ma trezeam cu noaptea in cap si plecam la biserica din Vladeni la slujba. Erau nameti, era glod, nu era o problema. Dar de la un timp chiar nu ma mai ajutau picioarele astea. Si cand am vazut ca se ridica biserica, si inca repede, ce a durat un an… tare m-am bucurat. Nu este slujba sa nu fiu prezenta
, s-a bucurat si tanti Profira, o femeie maruntica, dar iute la manuit pomenile pentru sotul ei decedat cu multi ani in urma.
CRUCEA MOLDAVA
Intrati in Sfanta Biserica de aici si rugati-va la Dumnezeu pentru sanatate. Nu uitati sa treceti si prin Sfantul Altar. Cu o singura conditie, insa. Cand iesiti de acolo sa fiti alti oameni, mai buni, mai darnici, mai evlaviosi
, a indemnat Prea Sfintitul Calinic Botosaneanul, anul trecut, la sfintire, si a felicitat pe cel care a coordonat lucrarile care au dus la ridicarea bisericutei de la Baisa.
Ma bucur ca parintele Grigoras a dus la indeplinire rugamintea mea de acum cativa ani, aceea de a construi aici un lacas de cult unde sa se roage aceste familii. Vreau sa-i inmanez Crucea Moldava din partea Mitropoliei Moldovei pentru efortul sau
, a spus Prea Sfintitul Calinic Botosaneanul. (L.A.)
