Prin amabilitatea profesorului originar din Botosani, Vania Atudorei, redam mai jos un interviu cu Louise Frechette, prima femeie care a avut cea mai inalta functie la ONU, timp de 7 ani, intre 1998 si 2005, cand a fost adjuncta Secretarului general Kofi Annan!
Simbata si duminica, 7 si 8 februarie 2009, la celebrul Colegiu privat Andre Grasset, din Montreal, a avut loc sesiunea anuala a studentilor SIMONU - adica Simularea ONU, la care au participat cei mai buni studenti de la mai multe scoli secundare si colegii publice si private din Montreal.
Romania a fost reprezentata de un elev canadian si de o eleva de origine romana de la Scoala secundara Des Sources din Dollard-des-Ormeaux. Printre invitati s-au numarat si prof. dr. Corneliu Furtuna, directorul Liceului de Stiinte ale Naturii Grigore Antipa din Botosani, liceu infratit cu Colegiul Andre Grasset, prof . Vania Atudorei, de la Colegiul Gerald - Godin din Montreal si Louise Frechette - prima femeie care a avut cea mai inalta functie la ONU, si anume cea de Vice-Secretar general al ONU, timp de 7 ani, intre 1998 si 2005, cand a fost adjuncta Secretarului general Kofi Annan.
Louise Frechette este nascuta la Montreal, la 16 iulie 1946, unde a si absolvit in anul 1970 Facultates de Istorie de la Universite de Montreal.
Vania Atudorei: Stimata doamna Frechette, cariera dumneavoastra diplomatica este absolut de necrezut. In ce imprejurari a inceput ea?
Louise Frechette: Aveti dreptate. Nu m-am gindit niciodata ca voi lucra in Diplomatie. Fiind studenta la Universite de Montreal si intorcindu-ma dintr-o vacanta petrecuta in frumoasa Europa, am vazut un afis la Universitate in care scria ca studentii care doresc sa faca o cariera in Guvernul Canadei la Ministerul de Externe sunt rugati sa aplice si sa trimita CV-ul lor pentru selectie. Cum eram deja contaminata de microbul calatoriilor si stiam ca in Diplomatie se calatoreste mult si aveam si dorinta de a cunoaste alte lumi si civilizatii, am aplicat. Nu cunosteam pe nimeni, nu am fost recomandata de nimeni, nimeni din familia mea nu a lucrat in Diplomatie. Ei bine, spre marea mea surprindere am fost selectionata si numai 1 an mai tirziu de la absolvirea studiilor la Montreal, am fost trimisa in 1971 in Europa la Bruxelles la Divizia Europei Occidentale in cadrul Departamentului Afacerilor Externe ale Canadei, iar in anul urmator am facut parte din delegatia Canadei la Adunarea generala a ONU.
V.A.: Deci, in 1972, aveati doar 26 de ani si erati deja delegata a Canadei la Adunarea Generala a ONU, ceea ce era de neconceput pentru un tinar de 26 de ani dintr-o tara comunista, de exemplu, unde era traditia gerontocratica. Nu banuiati ca peste numai 6 ani veti lucra deja la ONU la Geneva, iar peste alti 26 de ani aveati sa reveniti la sediul ONU din New York in cea mai inalta functie pe care a avut-o vreodata o femeie la ONU.
L.F.: Asa este. Deoarece in 1973 am fost numita al 2-lea Secretar al Ambasadei Canadei la Atena, unde am stat timp de 2 ani, dupa care am revenit la Divizia Europei Occidentale in cadrul Departamentului Afacerilor Externe ale Canadei timp de 3 ani, iar in 1978 am fost numita Prim Secretar al Misiunii permanente a Canadei la ONU la Geneva, unde am lucrat timp de 4 ani, participind si la Conferinta pentru Cooperare si Securitate in Europa de la Madrid. M-am reintors apoi la prima mea dragoste: Divizia Europei Occidentale, in cadrul Departamentului Afacerilor Externe ale Canadei, de data aceasta ca director adjunct la Afacerile Externe, iar apoi aceeasi functie la departamentul de relatii comerciale.
V.A.: Ati avut ulterior si functii de Ambasador si de Ministru adjunct in Guvernul Federal al Canadei pentru Ministere, unde ati fost din nou prima femeie.
L.F.: Am fost Ambasador al Canadei timp de 3 ani, din 1985 in Argentina, acreditata fiind si pentru Uruguay si Paraguay, iar ulterior am devenit Vice-Ministru adjunct al Canadei pentru America latina si Caraibe, unde am avut ca mandat aderarea Canadei la Organizatia Statelor Americane si Vice-Ministru adjunct pentru Economie, iar apoi Ambasador al Canadei si reprezentant permanent la ONU la New York. Zece ani mai tirziu am fost rechemata in Canada, unde mi s-a incredintat postul de Ministru adjunct al Armatei, iar apoi Ministru adjunct de Finante.
V.A.: Postul de Vice-Secretar general a ONU nu exista, a fost un post nou creat si dvs. ati fost prima femeie care a avut aceasta functie.
L.F.: A fost o surpriza si am fost mindra, era o perioada grea din punct de vedere international, stiam ca nu va fi usor, ma speria, dar si imi placea. In timpul mandatului meu la ONU a inceput razboiul din Irak in 2003 si m-am confruntat cu decizii la care nu intodeauna constiinta mea a aderat.
V.A.: Adica, altfel spus, ONU este o institutie mare si imperfecta cu defectele ei. Ce ati schimba daca ati fi Secretar general ?
L.F.: In primul rind, as reforma Consiliul de Securitate care nu mai corespunde realitatilor prezente intr-o lume de democratie si de egalitate in care sunt 15 tari membre, dar numai 5 sunt membre permanente: USA, Rusia, China, Anglia si Franta care au drept de Veto - adica exista regula de unanimitate a marilor puteri, celelalte state mebre fiind alese numai pentru 2 ani. Si ar mai fi si altele. ONU a fost creata in 1945, dupa al Doilea Razboi Mondial, ori de atunci s-au schimbat multe in lume. Am fost criticata pentru gestiunea proasta si coruptia din programul Petrol pentru alimente in Irak, dar erau si lucruri care nu depindeau de mine si cu care nu eram la curent. Ma afecta si faptul ca ONU era in faliment deoarece mari puteri, ca USA, nu plateau cotizatiile necesare supravietuirii acestei institutii.
V.A.: Poate ca se vor mai schimba unele lucruri in bine odata cu venirea lui Barak Obama la Presedentia Statelor Unite. Ce amintiri aveti despre fostul presedinte Bush?
L.F.: Bush fiul nu a fost niciodata un partizan al ONU, ba chiar a nesocotit decizii luate de ONU. Noua Ambasadoare a USA la ONU este o femeie - Susan Rice, licentiata si ea in Istorie, afro-americana.
V.A.: Care a fost momentul cel mai de neuitat pe care l-ati trait la ONU?
L.F.: Fara indoiala, Summitul mileniului, din septembrie 2000, cind au fost asteptati la ONU peste 150 de sefi de state si de Guverne , a fost cea mai mare intilnire si participare de acest gen din istoria omenirii si am avut sansa sa o traiesc si sa particip la ea.
V.A.: O alta femeie celebra pe plan international este si Louise Arbour, o cunoasteti, fara indoiala, personal.
L.F.: Nu numai ca o cunosc, dar este si o buna prietena a mea. Louise a fost judecatoare la Curtea Suprema a Canadei, apoi Presedinta Tribunalului International Penal pentru crimele din Iugoslavia si din Rwanda si Inalt Comisar ONU pentru drepturile Omului.
V.A.: In echipa dvs. de lucru de la ONU nu ati avut canadieni, a fost deliberat sau o intimplare ?
L.F.: Asa am dorit eu, si stiti de ce? Da, Canada are o traditie frumoasa la ONU, a si primit Premiul Nobel pentru Pace in anul 1957 - deoarece ea a avut initiativa crearii armatei ONU a castilor albastre, dar pe canadieni ii stiam prea bine, voiam sa am alte opinii, alte idei, de la alte popoare si continente.
Louise Frechette a demisionat din postul de Vice-Secretar general a ONU de doua ori, prima data in 2004, cind Kofi Annan i-a refuzat demisia, si a doua oara in decembrie 2005, iar din 2006 este profesor la Universitatea din Waterloo - provincia Ontario, in domeniul nuclear.
