În Vinerea Mare se prăznuiesc sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Se mai face pomenirea mărturisirii mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu Hristos.
Pătimirile sunt mai mult decât înfricoşătoare, pentru că Cel ce pătimeşte pe Cruce este Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. Scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa, şi înainte de toate, crucea şi moartea, pe care Le-a primit Isus de bunăvoie pentru noi.
În Sfânta Vineri are loc în Biserica Ortodoxă denia ce cuprinde rânduiala Prohodului Domnului, slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos. Textul acestei cântări este împărţit, ca structură, în trei părţi, prima parte având 73 de strofe, a doua parte 60 de strofe şi a treia parte 43 de strofe. Prima strofă a fiecărei stări este reluată şi la sfârşitul ei. Alcătuirea Prohodului este atribuită imnografului bizantin Iosif Studitul.
Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului.
Iisus Hristos a fost cu adevărat răstignit cu trupul, sub Ponţiu Pilat şi Irod Tetrarhul, iar suferinţa Sa a fost model de jertfă pentru toţi martirii creştini care mărturisesc că nu există experienţă a împărăţiei lui Dumnezeu fără Cruce, fără jertfă (Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994).
În Imperiul Roman Crucea era cel mai crud instrument de tortură. Crucificarea provoca o moarte lentă, agonia putea să dureze şi câteva zile, şi era extrem de dureroasă şi de umilitoare. Din aceasta cauza, pedeapsa răstignirii pe cruce era destinată numai rebelilor şi sclavilor, cetăţenii romani fiind absolviţi de o astfel de condamnare.
Răstignirea era precedată, din oficiu, de flagelare, adică de o cruntă biciuire, care rănea până la desfigurare trupul condamnaţilor. De multe ori victimele sucombau sub aceste lovituri, sau mureau după aceea din cauza rănilor provocate de ele. După flagelare, osândiţii erau siliţi să-şi ducă singuri crucea până la locul răstignirii.
Crucificarea era socotită pedeapsă exemplară, trebuia să înspăimânte pe toţi cei care s-ar mai fi putut gândi să încalce legile romane. De aceea se alegeau întotdeauna, pentru răstignire, locurile cu cea mai mare deschidere pentru privitori.
Mântuitorul Hristos a fost răstignit în locul numit Golgota - "Căpăţâna", înălţime calcaroasă, care semăna, de la distanţă, cu o ţeastă. Era situată în afara cetăţii, la o distanţă de câteva sute de metri. Se ajungea acolo ieşindu-se prin poarta lui Efraim, de unde porneau drumurile spre Samaria şi Galileia, spre Pereea, Cezareea, Iaffa şi Betleem.
Sfinţii evanghelişti Matei (27, 51-53), Marcu (15, 38) şi Luca (23, 45) arată că, în clipa când Mântuitorul şi-a dat duhul, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis, trupurile multor drepţi din Ierusalim au înviat şi catapeteasma templului s-a rupt în două.
Toată firea se cutremură, pentru suferinţa făcătorului ei: "Toată făptura s-a schimbat de frică, văzându-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce răstignit. Soarele s-a întunecat şi temeliile pământului s-au cutremurat. Toate au pătimit împreună cu Tine, Cel ce ai zidit toate; Cel ce ai răbdat de voie pentru noi, Doamnei, slavă Ţie" (Triod, p. 556).
Martor la toate acestea a fost, fără voia sa, Longhin Sutaşul, comandantul ostaşilor care au asigurat paza Crucii la Răstignirea Domnului şi paza Sfântului Mormânt. Longhin făcea parte din corpul de armată condus de Ponţiu Pilat şi el a fost cel care a mărturisit: "Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu" (Matei 27: 54). (surse: Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994.)
Vinerea Mare numită și Vinerea Patimilor este ziua în care Iisus Hristos era răstignit și murea pe cruce. Această zi vine cu o serie de interdicții creștine, dar obiceiurile pot diferi ușor de la zonă la alta.
Cele mai multe persoane respectă aceste obiceiuri sau interdicții sperând că vor fi ferite de rele și vor avea parte de noroc sau daruri în restul anului.
Ce nu trebuie să faci în Vinerea Patimilor:
În această zi este interzis să muncești. Se spune că orice vei munci în această zi nu va ieși bine și astfel vei avea un an lipsit de oprtunități.
Așadar, nu este permis să speli, coși, gătești sau orice alt tip de treabă. Dacă vei face ceva, Sfânta Vineri se va supăra pe tine.
Nu este bine să vopsești ouălele în ziua de Vinerea Mare. Cel mai bine este să le vopsești ori în Joia Mare, ori în Sâmbăta Mare.
De asemenea, nu trebuie să sacrifici animale sau păsări în această zi.
Tot în această zi este interzis consumul de urzici deoarece Domnul a fost bătut cu urzici. Nu este bine nici oțet să consumi deoarece oțet i S-a dat lui Iisus să bea când I-a fost sete. În loc de apă, I S-au udat buzele cu un burete îmbibat în oțet.
Nu este bine nici să te tunzi în Vinerea Mare. Tradiția spune că oamenii care vor respecta aceste tradiții vor scăpa de pericole și de boli.
Un alt lucru recomandat este să ții post negru. Nu ai voie să bei apă sau să mănânci vreun tip de mâncare pentru a avea spor și sănătate. Vinerea Patimilor este o zi de post si rugăciune pentru iertarea păcatelor săvârșite în timpul anului.